Din copilărie a știut că o să facă regie de film. Totuși, din pasiune pentru muzică, în liceu a hotărât să lanseze o trupă, la care a renunțat în timp ce era deja student la Facultatea de Film. Câțiva ani mai târziu, însă, Paul Manolescu s-a întors la muzică. În 2012, a înființat trupa Eyedrops, care astăzi se găsește, se rătăcește și se regăsește mereu în poezia și energia muzicii.
“Film știam că vreau să fac încă de pe la 13 ani și am intrat la facultate având o trupă, în liceu cântam. Am renunțat la muzică prin anul II din dorința de a mă ține de regie și am sfârșit ca undeva prin 2008-2009 să îmi dau seama că am intrat prea adânc în industrie. Făcusem la un moment dat și o casă de producție și ajunsesem să știu prea multe despre industria cinematografică, despre tot ce trebuie să faci ca să realizezi un film. Și, cel puțin pe vremea aia, a face un film presupunea mult mai multă politică și a-ți face relațiile necesare ca să-l faci decât a lucra la el propriu-zis. Nu sunt un tip răbdător și nu simt să fiu drăguț cu cine nu simt să fiu. Iar astea sunt două calități sau defecte incompatibile cu lumea filmului. Mi-am adus aminte la momentul respectiv că îmi place să cânt și m-am întors din nou cu fața spre muzică. Nu de tot cu spatele la film, pentru că mai lucrez în domeniu, am mai făcut publicitate, îmi fac clipurile, am făcut clipuri și pentru alte trupe și mă folosesc de asta ca de o unealtă foarte utilă”, a spus Paul Manolescu.
“Cred că muzica, încă din anii ‘60, a definit în cea mai mare parte societatea în care trăim. Cred că e cea mai puternică dintre arte și e omniprezentă. Muzica nu lipsește nici din film. Am trimis muzică în spațiu. Muzică și desen, asta am trimis, nu? Muzica are o putere importantă pe care n-ai cum s-o negi. Dai drumul unei piese - îți umple și îți definește camera în care răsună”, a mai spus Paul.
Când vine vorba despre regizorii lumii, Paul îl preferă pe Paul Thomas Anderson: “Îmi vine tot mai greu răbdarea de a vedea un film, mă las tot mai greu convins. M-au câștigat serialele care sunt tot mai bine făcute și îmi place tot mai mult să revăd filme. Aș prefera să văd un Paul Thomas Anderson, decât să merg la cinema să văd o nouă apariție. De obicei, le las să se sedimenteze un pic în public, să îmi dau seama dacă merită sau nu să le văd.”
L-am întrebat pe Paul Manolescu dacă este mai ușor să faci muzică sau film în România de astăzi: “Ai nevoie de mult mai puțin ca să faci o piesă și e mult mai ușor de distribuit. Rețelele de distribuție sunt mult mai bine puse la punct.”
Piesele trupei Eyedrops au un mesaj puternic, profund, în care unii dintre ascultători se regăsesc și își găsesc răspunsuri: “Cântăm în primul rând pentru noi, adică facem muzica pe care am vrea noi să o ascultăm. Nu vreau să sune pretențios, dar e un act de terapie cu noi înșine. Ne ajută enorm să facem asta. Și după aceea, cred că ține de cât de sincer ești și, în funcție de asta, atragi oamenii care ți se aseamănă, care sunt permeabili la mesajul tău. Ce scriu acolo, îmi scriu înainte de toate mie, ca să țin minte sau ca să mă educ și, presupun că la cât de mulți suntem, există oameni care reacționează la ce reacționezi și tu.”
Găsit. Rătăcit. Regăsit. Pierdut.
Noul album al trupei Eyedrops, “Găsit. Rătăcit. Regăsit. Pierdut.”, se va lansa pe 24 aprilie, la Club Expirat, din București.
“Nu e nimic foarte dramatic în titlul ăsta. Cred că e ciclul firesc al naturii și al lucrurilor. Avem și o serie de tricouri și stickere care or să conțină un cerc. Și cred că asta e. Viața este un cerc. Înveți greșind. Greșești când îți este bine, predominant când îți adoarme mintea. Și îți este bine după ce ai învățat greșind. Și tot așa, te găsești, te regăsești”, a spus artistul.
În ce constă noutatea albumului? În energie.
“Am crescut un pic ritmul pieselor. Și la nivel liric am încercat să mă delimitez un pic, să las în urmă zona aia supra melancolică și nostalgică în care mă cufundasem la un moment dat, nefiind neapărat un tip extrem de melancolic. Cred că ne-am trezit un pic. Ne bucurăm că ne-am găsit, pentru că de doi ani formula e ușor diferită de ce a fost până acum și despre asta este și albumul, despre bucuria de a ne cunoaște, despre ce am trăit împreună în acești doi ani. Este pentru prima dată când am scris versuri împreună și am contribuit toți la energia lirică a piesei. Până acum făceam asta singur și, da, e un album mult mai interactiv. Albumul ăsta a fost compus predominant în bucătării”, a explicat Paul Manolescu.
“Găsit. Rătăcit. Regăsit. Pierdut.” se prezintă într-un format mai puțin obișnuit – un stick USB. Un stick care vine într-o cutie gravată cu numele trupei, perfectă pentru ascultătorii care își doresc să rămână cu un obiect care să le amintească de trupa preferată. Tot pentru colecționari, însă de data aceasta colecționarii de vinyluri, din toamnă, muzica Eyedrops va putea fi ascultată și pe un disc de vinyl.
Eyedrops este trupa care are și un album… fără sfârșit, unde piesele se înmulțesc de la an la an.
“Aveam piese cu care nu știam ce să facem, care nu își aveau locul pe album. Am scos piese într-o perioadă în care nu ne doream să scoatem un album, dar doream să scoatem piesele. Ar fi durat prea mult până scoteam un album ca să putem spune că piesele alea fac parte din el și ne-am dat seama că o să tot avem situații de genul de-a lungul timpului și că vrem un spațiu dedicat, un spațiu al lor. Și avem și acum niște piese care așteaptă lansarea albumului ăstuia, piese care să ajungă pe albumul fără sfârșit”, a încheiat artistul.
Locație: Expirat
