Donald Trump a declarat că va discuta marți cu Vladimir Putin despre încheierea războiului din Ucraina, problema controlului centralei nucleare Zaporojie urmând să fie o parte importantă a discuțiilor, potrivit Reuters.
Rusia și Ucraina se învinuiesc reciproc pentru atacurile cu drone și alte activități militare la Zaporojie sau în jurul acesteia, cea mai mare centrală nucleară din Europa, iar Agenția Internațională pentru Energie Atomică a avertizat de mult timp cu privire la riscurile unui dezastru acolo.
Centrala se află la 500 km (300 de mile) de locul celui mai grav accident nuclear din lume, dezastrul de la Cernobîl din 1986.
În februarie, o dronă a provocat daune semnificative structurii construite pentru a opri orice eliberare radioactivă din reactorul avariat la Cernobîl.
În februarie, AIEA a dat vina pe activitatea militară pentru anularea unei rotații a unei misiuni de monitorizare la centrala Zaporojie, fără a atribui responsabilitatea. În decembrie, o mașină a AIEA a fost lovită de o dronă pe drumul către centrală.
Ce materiale nucleare se află la centrala Zaporojie, care sunt riscurile și de ce Rusia și Ucraina se luptă pentru ele?
Ce este și care e capacitatea centralei Zaporojie
Centrala nucleară Zaporojie are șase reactoare VVER-1000 V-320 de concepție sovietică, răcite cu apă și moderate cu apă, care conțin uraniu 235. Toate au fost construite în anii 1980, deși al șaselea a intrat în funcțiune abia la mijlocul anilor 1990, după prăbușirea Uniunii Sovietice.
Toate reactoarele sunt în stare de oprire la rece.
Directorul general al AIEA, Rafael Grossi, a declarat că purtarea unui război în jurul unei centrale nucleare a pus siguranța și securitatea nucleară în „pericol constant”.
Ce se întâmplă ăn cazul unei fuziuni
O topire a combustibilului ar putea declanșa un incendiu sau o explozie care ar putea elibera o coloană de radionuclizi în aer, care s-ar putea răspândi apoi pe o suprafață mare.
Accidentul de la Cernobîl a răspândit iod-131, cesiu-134, stronțiu-90 și cesiu-137 în părți din nordul Ucrainei, Belarus, Rusia, nordul și centrul Europei.
Aproape 8,4 milioane de persoane din Belarus, Rusia și Ucraina au fost expuse la radiații, potrivit Organizației Națiunilor Unite. Aproximativ 50 de decese sunt atribuite direct dezastrului în sine.
Dar 600.000 de „lichidatori”, implicați în operațiunile de stingere a incendiilor și de curățare, au fost expuși la doze mari de radiații. Sute de mii de persoane au fost reinstalate.
Există tot mai multe dovezi că impactul dezastrului de la Cernobîl asupra sănătății a fost mult mai grav decât s-a prezentat inițial la momentul respectiv și în anii care au urmat accidentului.
Incidența cancerului tiroidian la copii în zone întinse din Belarus, Rusia și Ucraina a crescut după accident. S-a înregistrat o incidență mult mai mare a tulburărilor endocrine, anemiei și bolilor respiratorii în rândul copiilor din zonele contaminate.
