Cei doi astronauți NASA, care au stat mai bine de nouă luni pe Stația Spațială Internațională, au început o nouă misiune: readaptarea la viața pe Pământ. Cele 286 de zile petrecute în Spațiu și-au lăsat amprenta asupra lor. Ce înseamnă readaptarea lor, a explicat Dumitru Prunariu, primul cosmonaut român, în exclusivitate pentru Euronews.
Dumitru Prunariu: De regulă, recuperarea durează cam tot atât cât a durat zborul cosmic
Paula Rusu: Sunt aproape nouă luni de zile, perioada în care au fost în Cosmos colegi de-ai dumneavoastră, îndrăznesc să spun asta, iar recuperarea lor a venit, din fericire, în ultimele zile. Vă întreb, prin ochii dumneavoastră, ce înseamnă câte zile au petrecut ei în Spațiu în perioada asta, din perspectiva dumneavoastră?
Dumitru Prunariu: Da, din perspectiva mea și măsurat exact, au petrecut 286 de zile în spațiul cosmic. Ar fi trebuit să stea în cosmos cât am stat și eu, cam opt zile, dar uitați că cosmosul îți oferă numeroase surprize, uneori plăcute, uneori mai puțin plăcute. Aceasta a fost o necesitate, din cauza imposibilității de reîntoarcere pe Pământ cu nava cu care au plecat, și atunci când s-au găsit două locuri pe următoarele expediții au revenit pe pământ. Este adevărat că spațiul cosmic te afectează - indiferent ce se întâmplă, indiferent ce se spune, cât de formidabil, de fantastic, de euforic este sus, în spațiul cosmic. El influențează organismul uman și nu-l influențează în sens bun.
Paula Rusu: Să știți că vreau să mă întorc la experiența dumneavoastră. Prima întrebare este cât cântărea costumul pe care l-ați purtat dumneavoastră în momentul în care ați ieșit în Cosmos?
Dumitru Prunariu: Eu nu am ieșit în Cosmosul deschis, așa cum se iese acum, dar am avut costum de scafandru cosmic, care protejează cosmonauții, astronauții, în perioada de lansare, de revenire pe Pământ și de joncțiune cu stația orbitală când e o șansă mai mare să se producă dezermetizări. Costumul meu cântărea 13 kg, dar costumul de ieșit în spațiul cosmic cântărește cam 50 kg. Problema interesantă este că acolo sus nu te interesează cât cântărește, pentru că este imponderabilitate, în schimb are masă. Dacă se deplasează, are o inerție destul de mare și trebuie să ai grijă din punctul acesta de vedere.
Prunariu: În primele ore după ce ajungi în imponderabilitate începi să simți presiune în cap, în urechi, în nas, în ochi
Paula Rusu: Ce resimte corpul uman? Sunt convinsă că vă mai aduceți aminte. Cum ați trăit perioada aceea în imponderabilitate și ce ați resimțit când ați revenit acasă?
Dumitru Prunariu: Adaptarea acută la imponderabilitate este un fenomen prin care trec toți cei care zboară în spațiul cosmic. Pentru unii durează mai mult, pentru alții mai puțini. Depinde de specificul fiecărui organism. Aceasta implică modificarea circulației sanguine, în primul rând...
Paula Rusu: Resimțiți modificarea circulației? Întreb la nivel cerebral în primul rând.
Dumitru Prunariu: Da, bineînțeles că o simți, pentru că, nemaiexistând gravitație, sângele vine cu mai multă putere spre cap, spre partea superioară a organismului. În primele ore după ce ajungi în imponderabilitate începi să simți presiune în cap, în urechi, în nas, în ochi și acest lucru ajunge să-ți creeze o stare de disconfort. În același timp, acel sânge care se ridică în sus pleacă de la picioare și la picioare, în câteva zile, ajunge să-ți fie frig, pentru că sunt mai puțin alimentate cu sânge. Dar, pe lângă partea aceasta, de suferit în spațiul cosmic au articulațiile, sistemul osos, dacă rămâi mai mult timp în spațiul cosmic, luni de zile, pentru că, nemaisuportând greutatea corpului, nemaisimțind nevoia de a rămâne rigide, elimină o parte din calciu și din minerale.
Sunita Williams și Butch Wilmore „nu se așteptau la un zbor atât de lung” / Se observă stresul, oboseala și zilele lungi și obositoare
Paula Rusu: Să știți că nu pot spune în paranteză faptul că dumneavoastră ați numărat fiecare zi pe care au petrecut-o în Cosmos colegii dumneavoastră și vreau să vă întreb dacă în aceste zile v-ați gândit Ce se va întâmpla dacă... sau dacă acești cosmonauți se gândesc Ce se întâmplă dacă, totuși, nu se întoarce nimeni după mine?
Dumitru Prunariu: Ei bine, ei au fost în spațiul cosmic în componența unui echipaj mai mare, au participat la experimentele cosmice care erau programate și au intrat în viața de zi cu zi a echipajelor care activau la bordul Stației Cosmice Internaționale. Au fost pregătiți pentru așa ceva. Este adevărat că nu se așteptau la un zbor atât de lung. Este adevărat că și Sunita Williams și Butch Wilmore sunt bine antrenați, nu sunt la primul lor zbor cosmic, de aceea au și fost aleși să testeze o navă nouă - nava firmei Boeing, care a zburat în spațiul cosmic. Dar au o anumită vârstă și cosmosul își pune o amprentă din ce în ce mai accentuată pe măsură ce trec anii. Oricum, dacă ne uităm la imagini - cel puțin ale Sunitei, dinainte de a pleca în Cosmos și de când s-a întors din Cosmos - se observă, oricum, stresul, oboseala și zilele lungi și obositoare trecute peste ea.
Paula Rusu: Și o ultimă întrebare, cât de lungă credeți că va fi perioada de recuperare a celor doi?
Dumitru Prunariu: De regulă, perioada de recuperare durează cam tot atât cât a durat zborul cosmic. Sunt modificări mai profunde în organismul uman. De exemplu, densitatea oaselor nu se poate recupera în câteva luni, trebuie să aibă grijă să nu cadă, să nu se producă fracturi. Mai ales că oasele, după ce stai mai mult de jumătate de an în spațiul cosmic, au o densitate aproape egală cu cea a unor oameni în vârstă de peste 80 de ani. Deci, osteoporoza se instalează și cu metode moderne îți revii, dar îți revii într-un timp îndelungat.
