Declarațiile șocante ale președintelui Trump despre anexarea Groenlandei sau redenumirea Golfului Mexic au atras atenția întregii lumi. Recent, președintele SUA i-a cerut guvernatorului statului Colorado să îndepărteze din Congres un portret al său pe care l-a considerat nereușit. O membră a Camerei Reprezentanțior a propus ca ziua de naștere a președintelui, 14 iunie, care este și ziua drapelului național, să devină sărbătoare legală. S-a vorbit și despre bancnota de 250 de dolari cu portretul lui Trump pe ea.
Antropologul Alexandru Dincovici a vorbit la Euronews despre cultul personalității lui Trump, despre care se vorbește încă din primul mandat, din 2016.
„Trebuie să ținem cont de faptul că diferența dintre Statele Unite și Coreea de Nord e în continuare extrem de mare. Vorbim de un regim democratic cu un președinte care a ajuns acolo legitim. A reajuns din nou în Birou Oval într-un mod legitim, pentru că a fost ales de de popor. Și dincolo de un regim regim neliberal, care foarte diferit, pentru că în mod normal, când vorbim de cultul personalității ne putem uita din două puncte de vedere psihologic și atunci, sau mai degrabă psihologic, și atunci avem de-a face cu lideri carismatici și o armată cumva de urmăritor foarte mare, care cred extrem de puternic acolo”, a explicat lectorul din cadrul SNSPA, la Euronews România.
Donald Trump și cultul personalității. „Este cel mai puternic om, nu doar simbolic”
„Dacă ne uităm, în schimb, instituțional, cred că într-o dictatură, ceea ce înțelegem noi prin cultul personalității, în fond și în România în comunism am trecut prin asta, avem de-a face cu un fel de omagiere instituționalizată a unui lider. Nu trebuie să uităm că, în fond, Donald Trump este cel mai puternic om, nu doar simbolic. Este președintele SUA. Sunt în continuare una dintre cele mai mari puteri”, a adăugat Alexandru Dincovici.
SUA au un sistem pentru a contracara tendințele autoritare
„E greu de spus cât de departe ne putem duce, pentru că, în fond, Statele Unite sunt exemplu clasic, cumva de democrație liberală, adică sistemul de checks and balances, echilibru puterilor în stat. De acolo cumva a pornit și întregul sistem american instituțional. E făcut pentru a contracara inclusiv tendințe, tendințe autoritare.
Pe de altă parte, ce vedem și cred că e valabil pentru orice poziție de putere oriunde e că în funcție de persoana care o ocupă poate împinge limitele destul de mult, mai ales dacă își construiește alianțe solide în alte tipuri de instituții și în rândul populației.
Și e foarte interesant de văzut aici, pentru că inclusiv în România, care un regim destul de slab, semiprezidențial, am avut diferite categorii de președinți. Am avut președinți care au fost mai degrabă pasivi.
De foarte multă lume sunt convins în care președinte-jucător care a arătat cât de mult poți să împingi poate regulile într-un sistem care pare că de fapt ar trebui să controleze sau ar putea să controleze mult mai mult instituția prezidențială”, a concluzionat el.
