Pe 30 octombrie 2023 se împlinesc opt ani de la tragedia din clubul Colectiv, unde au murit 65 de persoane în urma unui incendiu. La acea vreme s-a discutat larg pe tema infecțiilor nosocomiale asociate actului medical, în urma cărora unii pacienți și-au pierdut viața.
Iar ministrul Sănătății de atunci, Nicolae Bănicioiu, dădea asigurări că România e pregătită și că are tot ce îi trebuie. Numai că realitatea a arătat că nu era deloc așa și unii pacienți au fost trimiși în străinătate pentru a fi tratați mai bine, însă decizia a fost luată cu oarecare întârziere și după îndelungi controverse. Iar timpul pierdut a însemnat vieți omenești pierdute.
În România sunt raportate 1% cazuri de infecții nosocomiale. Media UE este de 7%
În august 2023, odată cu exploziile de la stația GPL din Crevedia, subiectul a fost dezbătut din nou, însă controversele apar și acum. România are o medie de 1% în ceea ce privește cazurile raportate de infecții nosocomiale, în timp ce media din Uniunea Europeană este de 7%. Astfel, paradoxul continuă, dacă avem în vedere că țara noastră a trimis și acum marii arși la spitalele din străinătate, pentru a fi tratați mai bine.
La momentul tragediei din Colectiv, Guvernul Ponta a căzut, după un lung șir de evenimente, iar cei care au urmat au promis măsuri concrete. Deși s-au făcut unii pași, cel puțin "pe hârtie", discrepanța dintre aceste raportări de infecții nosocomiale din România și din alte țări continuă să fie mare. Pe marginea acestui subiect a discutat, în direct la Euronews România, și doctorul Adrian Marinescu, director medical al Institutului Matei Balș.
Adrian Marinescu, director medical al Institutului Matei Balș: "Cred că ar trebui făcute două precizări: mai nou, se numesc infecții asociate actului medical, nu mai sunt doar infecții nosocomiale, iar în al doilea rând, această subdiagnosticare e de multă vreme. Ceea ce încercăm în momentul de față e să aducem lucrurile la nivel de realitate. Să știți că sunt demersuri importante, chiar și unele parteneriate cu Guvernul Norvegiei, de exemplu, și nu numai. Aceste proiecte vor duce tocmai la o diagnosticare corectă.
Care e motivul pentru care sunt astfe de diferențe raportate? În primul rând, infecția nosocomială trebuie să ne lămurim dacă este infecție activă. Facem diferența între contaminare, între faptul că există microorganisme, de cele mai multe ori, fără un impact asupra sănătății. Poți să ai un pacient internat în spital, la terapie intensivă sau nu și care să aibă, la un moment dat, o contaminare care nu are nicio legătură cu problema acută pe care o are atunci. Deci trebuie făcută diferența.
Dacă vom pune un semn de egalitate întotdeauna între infecție nosocomială și malpraxis, cu siguranță că vom greși, pentru că situațiile trebuie discutate punctual. În momentul în care vom pleca de la analiza fiecărui caz, lucrurile vor fi mult mai simple și atunci vom avea un diagnostic mult mai aproape de realitate și nu vom avea procentul de 1%, va fi categoric mai mare, așa cum se întâmplă și în alte țări.
Eu vreau să cred că subiectul tabu a fost în trecut și că, în prezent, lucrurile încep să se schimbe și că e un lucru care se întâmplă în dinamică. Și cred că cel mai bun exemplu este situația de la Matei Balș, unde noi mergem clar pe diagnosticarea acestor infecții, pe care le numeam asociate activității medicale și care să fie practic raportate ori de câte ori este o susținere. Atenție! Vă spuneam că una e o infecție activă și altceva este să ai o contaminare, nu trebuie pus semn de egalitate."
- La jumătatea anului 2019, această cifră a raportării infecțiilor nosocomiale a fost de 0,84%, în timpc e media raportărilor din Uniunea Europeană a fost de 4%, conform Guvernului.
- În 2022, această cifră a raportării infecțiilor nosocomiale a fost de 2% în România, în timp ce media UE era de 8%.
Ce sunt infecțiile nosocomiale
Conform OMS, infecţie nosocomială înseamnă orice maladie infecţioasă, care afectează pacientul ca rezultat al spitalizării sau adresării după asistenţă medicală, sau maladie infecţioasă care afectează lucrătorul medical al instituţiei sanitare ca urmare a îndeplinirii obligaţiunilor funcţionale, îndeferent de momentul apariţiei simptomelor în timpul sau după aflare în instituţia sanitară.
Cu alte cuvinte, o infecție nosocomială, sau infecție intraspitalicească, este acea infecție care nu este prezentă sau care nu se află în perioada de incubație în momentul în care pacientul s-a internat în spital și se supraadaugă bolii pentru care pacientul s-a internat.
În cazul României, doctoul Adrian Marinescu a explicat ce presupune această colaborare cu Norvegia.
Adrian Marinescu, director medical al Institutului Matei Balș: "Astfel de proiecte de mare anvergură nu fac altceva decât să stabilească niște lucruri pe care le poți face concret, la nivel de țară și, practic, Institutul Matei Balș să fie un coordonator în raport cu celelalte spitale. Nu mă refer doar la boli infecțioase. Sunt pașii pe care trebuie să-i faci, la nivel de diagnostic, pentru infecțiile nosocomiale.
Să știți că acest proiect a avut două părți, cea legată de infecțiile nosoomiale și ceea ce înseamnă rezistența la antibiotice, pentru că ele merg împreună. Acest proiect este deja finalizat, cel puțin în această etapă și concluziile vor fi cât de curând considerate ca fiind importante. De la aceste concluzii vom ajunge la lucrurile care trebuie să fie făcute în practică pentru toate spitalele din România."
După tragedia din Colectiv, România a cumpărat patru camere hiperbarice, utilizate la tratarea marilor arși.
Adrian Marinescu, director medical al Institutului Matei Balș: "Trebuie să facem diferența între infecția nosocomială, care e discuție generală și ce se întâmplă cu marele ars. Într-adevăr, este printre pacienții cei mai complecși, care au nevoie de îngrijiri cu totul speciale și la nivel de izolare, apropo de aceste camere hiperbarice.
Ele pot să fie utile doar în cazurile în care vorbim de acești pacienți. La ei, orice suprainfecție bacteriană și care se traduce în infecție nosocomială poate să le pună realmente viața în pericol. Mai mult, infecțiile nosocomiale vin cu un risc mult mai mare la nivel de procent pentru marele ars. Deci aceste camere au rolul de a păstra, de a face această izolare și de a reduce riscul cât mai mult, pentru că la zero nu cred că undeva în lumea asta există vreun spital, adică să fie complet fără infecții nosocomiale.
Se face în așa fel încât pacientul care are nevoie să fie tratat în România, așa cum se întâmplă în multe țări din Europa. Eu cred că lucrul acesta deja se întâmplă. Probabil că, la nivelul fiecărui an, vom vedea o diferență. Nu trebuie să ne așteptăm că la 3 ani sau la 5 ani lucrurile vor fi exact unde ne dorim, dar eu cred că, la nivelul spitalelor mari, începând cu cele de boli infecțioase, care trebuie să dea un exemplu, sau la nivelul institutelor, această situație se va îmbunătăți în anii care urmează, ceea ce se va vedea în statistici și în lucrurile concrete care se vor face.
E foarte important să nu plecăm de la ideea că o infecție nosocomială înseamnă prezența oricărui germene la un pacient care e internat de o perioadă lungă de timp în secția de terapie intensivă. Trebuie să stabilim de fiecare dată dacă cel germene determină, într-adevăr, o infecție activă care să schimbe situația acelui pacient, în sensul că s-o agraveze".
Astfel, se pune în continuare întrebarea de ce numărul acestor infecții nosocomiale sunt subraportate în România în comparație cu media din UE.
Adrian Marinescu, directorul medical al Institutului Matei Balș: "Pentru că pașii pe care noi îi facem acum probabil la ei s-au făcut mai repede. Nu discutăm de toate țările din jur, ci de toate țările care au un sistem medical care reprezintă și un exemplu. În afară de infecțiile nosocomiale, toate lucrurile care presupun funcționarea unui program trebuie să meargă bine. Deci nu discutăm că, în acele țări, infecțiile nosomiale sunt mai bine raportate.
Sunt mai multe lucruri care se întâmplă și către care și noi tindem. Altfel spus, în momentul în care, cu infecții nosocomiale, te apropii de un diagnostic cât mai corect, trebuie să mergi în paralel și cu alte lucruri. De exemplu, cu rezistența la antibiotice, abordarea în servicii medicale. Iar lucrurile trebuie să se întâmple cât mai corect la nivelul orașelor, dar și la nivelul satelor.
E și simplu, dar și complicat răspunsul. Sigur că poți să-ți alegi ca exemplu o țară din Europa, de exemplu, Germania sau Marea Britanie. Dar eu cred că este important ca sistemul medicală să fie adaptat țării noastre și să iei partea care e mai bună de la fiecare. În momentul în care învățăm despre modelul de sistem medical, putem să ne uităm concret la diverșii pași.
Să știți că, în România, lucruri bune s-au întâmplat și se întâmplă în continuare. Orice cetățean care are asigurare, practic, are parte de servicii medicale de calitate. Sigur că putem discuta de ce se poate îmbunătăți. Faptul că sistemele medicale de urgență sunt acoperite și lucrurile funcționează, eu cred că sunt niște pași importanți, față de țări cu pretenții, ca de exemplu SUA, unde, din păcate, nu toată lumea este tratată și lucrurile se întâmplă cumva diferențiat.
Deci cred că a alege un singur model nu e ceea ce trebuie să facă România. România trebuie să îmbunătățească ceea ce are în momentul de față, plecând de la modelul pe care îl are. Nu discutăm de un sistem medical care nu are niște pârghii foarte clare, pentru că le are. E vorba doar ca ele să funcționeze. Și dacă vorbim de infecțiile nosocomiale, cred că e un bun exemplu cu ce avem de făcut."
