În ciuda succesului anunțat, ultimul summit de la Paris a scos la iveală niște elemente-cheie. Până acum, unele țări europene spuneau că sunt dispuse să trimită în Ucraina forțe de menținere a păcii, numai că aceste țări au devenit din ce în ce mai puține.
Declarațiile marilor lideri care conduc aceste discuții, Emmanuel Macron și Keir Starmer, au devenit mai cumpătate din acest punct de vedere, iar trimiterea de trupe în Ucraina a căpătat nuanțe. De exemplu, militarii occidentali ar urma să stea foarte departe de linia frontului și nici măcar nu se știe dacă ei vor fi în Ucraina. Ba mai degrabă nu vor fi, după cum spun experții care au analizat cele întâmplate în ultima vreme.
Există însă unitate și mai mare în ceea ce privește continuarea ajutorului pentru ucraineni, dar fără a trimite trupe.
Pe lângă cunoscuta alăturare a Canadei, un aspect pozitiv ar fi și alăturarea Turciei în efortul european de a sprijini Ucraina. Iar Turcia poate fi elementul care schimbă jocul, după cum spun mulți analiști militari.
De ce războiul Rusia - Ucraina poate fi fără învingător
- Europenii s-au îndepărtat treptat de ideea trimiterii de trupe de menținerea a păcii în Ucraina.
- Sunt șanse de oprire a războiului, fără victoria vreuneia dintre părți.
- Este exclus ca Rusia să aibă, în orice condiții, vreo victorie asupra Ucrainei.
- Suntem departe de tot de oprirea propriu-zisă a războiului.
- Ce se întâmplă dacă nu există o soluție de a-l convinge pe Putin să oprească războiul.
- Războiul se poate termina cu victoria Ucrainei, dar prin intervenția militară directă a Occidentului, mai ales a SUA.
- Trump i-a spus clar lui Putin că Rusia se va confrunta cu puterea americană, care este incomensurabilă.
Valentin Naumescu, profesor de relații internaționale la UBB: „E bine că au loc aceste summituri - cred că este al treilea la Paris și cred că au mai fost două la Londra - asta arată o voință politică a europenilor, a Canadei și a Turciei de a contura o nouă ordine de securitate europeană credibilă după încheierea războiului. Ca semnal politic, este bine.
Cele mai importate lucruri care s-au atins au fost dorința unanimă de a continua sancțiunile la adresa Rusiei și chestiunea desemnării liderilor Franței și Marii Britanii ca reprezentanți ai Europei, în continuare, în acest proces de pace care s-ar putea să fie îndepărtat.
Pe de altă parte, trebuie să realizăm că succesul acestui summit este în cel mai bun caz unul moderat. Eu aș privi cu un optimism destul de reținut posibilitatea ca europenii să poată acorda garanții de securitate reale Ucrainei, fără ajutorul SUA. De altfel, au apărut azi mai multe informații cum că, de fapt, europenii s-au îndepărtat treptat de ideea trimiterii de trupe de menținerea a păcii în Ucraina, pentru că au realizat că poziția trupelor ucrainene e din ce în ce mai vulnerabilă pe front și nimeni nu vrea să riște o confruntare directă cu trupele ruse, așa încât s-a ajuns la acest concept de trupe de reasigurare. Și Macron s-a grăbit să adauge că ele nu vor fi trupe care vor acționa pe linia de contact a frontului, ci mult mai în spate și nu vor înlocui în luptă trupele ucrainene, vor fi niște forțe de suport pe termen lung pentru trupele ucrainene.
Cam aici s-a ajuns, pentru că s-a recunoscut foarte clar că nu a fost consens între cei 31 de participanți și că majoritatea nu dorește să trimită trupe la sol, ci se vor limita la anumite pachete de sprijin militar. (...)
Să fim foarte atenți, vorbim de două situații care uneori se amestecă. Vorbim de măsuri de necesitate de sprijin militar în timpul acestui război, pentru a-și putea menține cel puțin pozițiile teritoriale pe care le mai controlează, și pe de altă parte, ceea ce se încearcă acum la aceste summituri este ideea garanțiilor de securitate și a acestor forțe de reasigurare, care se vor activa numai după finalizarea războiului. Astăzi s-a spus foarte clar despre această forță de reasigurare, deci nu se pune problema ca europenii să meargă în Ucraina, cu trupe și echipamente, înainte de încheierea războiului. (...)
Mie mi se pare că Europa și-a demonstrat din nou limitele în acest summit de la Paris, a arătat că națiunile europene nu sunt pregătite să înfrunte militar Rusia, nimeni nu vrea să trimită trupe la sol, se vorbește de trupe cât mai în spatele trupelor ucrainene, care să-i ajute logistic, să-i învețe cum să lupte. Italia, Polonia și Germania s-au opus și doar câteva țări s-au arătat dispuse."
Atuul pe care Trump îl are pentru a opri războiul. Ce i-a spus lui Putin
Un alt element, care se remarcă însă de câteva luni, este că Ucraina și-a îndeplit totuși unele obiective, printre care cel al uzurii forțelor rusești, dacă avem în vedere că Moscova apeleză de luni bune la militari nord-coreeni pentru a-și putea elibera propriul teritoriu. Astfel, din moment ce Rusia nici măcar nu se poate descurca bine în acestă situație, cum ar putea ea să atace alte țări, așa cum se vehicula?
Numai că rușii continuă să producă armament mai mult decât pot folosi, ceea ce înseamnă că ei au capacitate de regenerare, însă acest conflict, care a devenit unul de uzură, poate semnifica și faptul că războiul ar putea să se încheie, dar fără vreun învingător. O spune expertul în securitte Hari Bucur Marcu, care a explicat situația în care se poate ajunge.
Hari Bucur Marcu, expert în securitate: „Cu sprijinul fostei administrații Biden, Ucraina a trecut și ea la un război de uzură prin care să uzeze forțele rusești, astfel încât acestea să nu mai aibă capacitatea convențională de a mai face o agresiune asupra niciunei țări europene, lucru pe care, în principiu, l-a realizat, în condițiile în care Rusia are nevoie de luptători nord-coreeni ca să-și elibereze propriul teritoriu parțial ocupat. Deci nu mai e în stare să ducă războiul de una singură.
Asta nu înseamnă că un astfel de război de uzură va avea vreodată o soluție de tipul victoriei uneia dintre părți. Se uzează unii pe alții. Toate calculele militare arată că, anul acesta, ar putea să continue războiul fără un câștigător evident, dar că, la anul, Rusia are capacități mai mari de a susține acest război decât are Ucraina capacități de a se apăra.
În asemenea condiții, contează foarte mult ajutorul pe care îl primește Ucraina din afară, nu ca să aibă vreo victorie, nu ca să-și elibereze teritoriul, ci doar ca să mențină acest război de uzură, fără să cedeze. Aici suntem de fapt cu problema, nu există o soluție militară. Deocamdată, șansele de succes sunt mici din partea administraiei Trump, dar sunt totuși ceva șanse să oprească acest război fără victoria vreuneia dintre părți.
Trebuie să înțelegem că, chiar dacă Ucraina nu ar mai primi niciun ajutor, chiar dacă nu mai are cu ce să ducă luptele, eu am zis că o să lupte cu arcuri și săgeți, dacă e nevoie, dar tot o să lupte. O să lupte ca partizani, ca forțe de gherilă, etc, dar este exclus ca Rusia să aibă, în orice condiții, vreo victorie asupra Ucrainei, ca atare. Vor putea să-și mențină niște teritorii pe care le-au cucerit, să încurce mult lucrurile în Marea Neagră, dar mai mult de atât nu au ce să facă. Adică nu este o soluție de pace. Nu mai vorbesc de pace durabilă sau de pace justă și să fie de acord părțile implicate. Nu suntem în situația asta.
Ce am văzut la Paris și în întâlnirile anterioare este doar exprimarea unei voințe politice din partea occidentalilor europeni, pe de o parte, de a face ce li s-a cerut de către administrația Trump și, pe de altă parte, să-l convingă pe Zelenski că va avea alături occidentul chiar în condițiile în care Rusia vrea să continue războiul. Suntem departe de tot de oprirea propriu-zisă a războiului, pentru că oprirea nu se poate face decât de către agresor.
Dacă nu există o soluție de a-l convinge pe Putin să oprească războiul, el va continua, cu elemente tactice, adică o dată câștigă Rusia 200 de metri de teren, în altă zi ocupă Ucraina un sat, etc. Adică soluția este inacceptabilă pe termen mediu și lung."
Cheia este însă în continuare la Donald Trump. Un aspect interesant remarcat este faptul că liderul de la Casa Albă ar putea să sesizeze că Vladimir Putin nu vrea, de fapt, să oprească războiul, indiferent de concesiile pe care i le tot fac americanii. În această situație, există și scenariul în care Donald Trump și-ar putea pierde răbdarea.
Hari Bucur Marcu: „Marea Britanie și Franța sunt cele două puteri nucleare europene, este esențial asta. Sigur că lui Putin i-au spus și chinezii, și alții să nu se joace cu amenințarea nucleară, că nu are nicio șansă să câștige de pe urma ei. Dar este obligatoriu, din partea Europei să aibă și o umbrelă nucleară. Și doar Franța și Marea Britanie pot să ofere această umbrelă. De aceea, ei sunt primii care discută aspecte militare, mai ales prezență militară pe teritoriul Ucrainei după oprirea ostilităților.
Dar există o variantă pe care americanii doar au sugerat-o, nu au spus-o cu claritate. Este momentul în care va fi foarte clar, din perspectiva americană, că Rusia nu vrea să oprească războiul. Și în momentul în care va fi foarte clar pentru americani, indiferent de ce i se propune lui Putin - că va putea să aibă controlul asupra unor teritorii, să le anexeze, chiar dacă, oficial, nu are cum, să aibă un fel de statul cum a avut Germania de est, în care erau trupe sovietice pe teritoriul ei - presupunând că Rusia nu vrea nici măcar atât, ci vrea pur și simplu să uzeze până la dispariție Ucraina, în asemenea condiții, cei de la Casa Albă nu mai au niciun argument să zică: vrem să găsim o soluție de pace.
Ca urmare, vor trebui să recunoască că soluția lor de pace, prin convorbiri și negocieri, nu mai poate fi valabilă. În acel moment, războiul se poate termina cu victoria Ucrainei, dar prin intervenția militară directă a occidentului, mai ales a SUA. Trump a sugerat de la început că asta este varianta. Spre deosebire de Putin, el are argumente foarte valoroase să-l convingă pe Putin.
Primul este că, în momentul în care războiul se va opri, Rusia va putea să aibă contacte comerciale și de altă natură cu SUA. Al doilea lucru favorabil Rusiei, pe care îl spune Trump, este că pacea va fi negociată, nu va fi o pace impusă. A recunoscut Trump de la început că, chiar dacă războiul acesta n-a fost justificat sub nicio formă și nici nu a fost provocat, totuși sunt niște sensibilități de securitate naționale ale Rusiei de care nu s-a ținut cont. De exemplu, schimbare prin forță a regimului de la Kremlin. Trump a zis: poți să fii cât de dictator vrei, eu nu am de gând să te schimb pe tine prin forța mea. La fel vorbește și de Kim al Coreei de Nord.
Al treilea argument pe care îl are Trump și pe care i l-a spus și lui Putin, voalat, nu direct, este că, dacă aceste elemente de negociere nu sunt suficiente și eșuează, atunci 'Putin se va confrunta cu puterea americană, care este incomensurabilă'. I-a spus asta foarte clar. Șanse ar fi, nu foarte mari, dar sunt șanse în care Putin să zică: mai bine ne oprim aici și vedem cum facem pacea. Oprirea războiului se poate face de pe o zi pe alta, dar pacea se poate realiza peste 5, 7, 10 ani."
Trei schimbări remarcate în negocieri
Valentin Naumescu: „Zelenski spunea, la Paris, că americanii schimbă foarte des forma acestui acord. Au început cu un acord-cadru, au venit apoi cu un acord detaliat și acum deja propun un acord complet. Ucraina spune: am zis da și prima dată, și a doua oară, spunem da și acum, suntem de acord cu propunerile SUA și suntem gata să semnăm.
Eu cred că, mai degrabă, partea americană pregătește și folosește oportunitatea semnării acestui acord ca pe un fel de motivație de a ține Ucraina în siajul acestor discuții ruso-americane, adică vom semna atunci când vom fi siguri că și voi veți fi de acord cu condițiile negociate. Asta începe să fie impresia mea. Altfel, acordul putea fi deja semnat de cel puțin două săptămâni, dar cred că îl vor amâna și îl vor condiționa de acceptarea de către Ucraina a condițiilor pe care SUA le vor discuta cu Rusia.
Încă de ieri, Trump a început să sesiseze că Putin trage de timp. Are chiar o declarație că începe să vadă că Rusia tergiversează, că și el a folosit tactica aceasta ani la rând în business, că e clar că tragi de timp pentru a obține beneficii cât mai multe. Începe cumva să conștientizeze această strategie a Rusiei și că războiul nu se va încheia în câteva zile, așa cum promitea anul trecut.
Nu cred că își va schimba strategia într-o manieră spectaculoasă, dar s-ar putea să vedem o reducere a entuziasmului, după această deschidere continuată a ucrainenilor, de a semna armistițiul, în timp ce Rusia vine mereu cu noi condiții. S-ar putea ca, la un moment dat, echipa Trump să înceapă să realizeze că de fapt Putin nu dorește să-i accepte propunerea, ci o respinge. Rămâne de văzut ce ar face dacă înțelege lucrul acesta. Trump e foarte departe de a trimite trupe sau de a avea alte implicări de tip militar, deci va rămâne la nivel de presiuni, de acorduri, de sancțiuni, un instrument care încă nu a fost utilizat de Trump și care a fost menționat la un moment dat de Trump."
