În Italia, cel puțin cinci persoane au murit în timp ce lucrau în timpul caniculei extreme din iulie, ceea ce a dus la apeluri pentru concedii pe timp de căldură extremă.
Numărul real al morților este probabil mult mai mare. Un studiu recent arată că valul de căldură din vara trecută a ucis peste 61 000 de persoane în întreaga Europă. Pe măsură ce schimbările climatice sporesc intensitatea valurilor de căldură, țările trebuie să ia în considerare noi măsuri de protecție pentru lucrători, potrivit Euronews Green.
Spania interzice anumite activități în aer liber în perioadele de căldură extremă, în urma decesului unui om de serviciu care a murit anul trecut la Madrid din cauza unui val de căldură extremă. Pentru prima dată în această lună, Grecia a impus, de asemenea, o interdicție pentru persoanele care lucrează în sectorul construcțiilor și al livrărilor în timpul celor mai fierbinți ore ale zilei.
Acum, sindicatul FenealUil din Italia solicită concedii plătite pentru personalul care lucrează la temperaturi de peste 35°C.
Având în vedere că Europa se confruntă cu tot mai multe zile de "stres termic extrem" într-o lume în curs de încălzire, astfel de măsuri de protecție la locul de muncă sunt vitale, spune cercetătorul Luke Parsons.
Unde se află muncitorii cei mai expuși riscului de căldură?
"Oamenii mă întreabă mereu... ce contează un grad de încălzire?", spune Parsons, care lucrează la Universitatea Duke din Carolina de Nord.
"Ne aflăm la pragul de locuri, în special în sudul Europei în timpul verii și în sud-estul SUA, unde multe ore din zi sunt aproape de pragul de siguranță pentru muncă. Și cu doar un grad de încălzire, te aruncă peste acest prag", explică el.
La nivel global, Europa nu se află în prima linie mortală a căldurii.
Pe o hartă a lumii care arată unde temperaturile ating cel mai adesea valori maxime de peste 26,5C temperatura globului pământesc umed (WBGT), aceste regiuni sunt acoperite de nuanțe roșii, mov și negre. Unele zone înregistrează deja 50% din orele de funcționare la această temperatură WGBT - standardul de aur pentru căldură, care include umiditatea, viteza vântului și radiațiile, precum și temperatura aerului.
ISO indică 26,5C ca fiind nivelul peste care oamenii trebuie să ia pauze și să bea multă apă; toate lucrările grele ar trebui să se oprească peste 32-33C, se precizează în document.
În cea mai mare parte a Europei, în medie, în ultimii 20 de ani, doar aproximativ 5% din orele din ultimii 20 de ani au fost peste 26,5°C. Andaluzia, sudul și estul Spaniei, Italia și unele zone din estul Mediteranei se remarcă prin faptul că au avut mai multe zile călduroase.
Dar dacă se adaugă un grad de căldură, pata de căldură nefrecventabilă se întunecă și se răspândește și mai mult în Europa Centrală.
În nordul Europei, raritatea istorică a valurilor de căldură prezintă propriul tip de riscuri.
"Poate fi foarte periculos pentru locuri precum nordul Europei și nordul SUA să experimenteze un val de căldură. Pentru că oamenii s-ar putea să nu fie aclimatizați la căldură", spune Parsons.
Care este impactul căldurii extreme asupra muncitorilor în aer liber?
Transpirația este principala modalitate prin care corpul uman se răcorește. Persoanele care pulverizează pesticide pe câmp, de exemplu, pot purta haine mai puțin respirabile pentru a se proteja de substanțele chimice, dar sfârșesc prin a fi învelite în transpirație.
Caracteristicile interne ale corpului - sănătatea, vârsta și medicația - modifică, de asemenea, capacitatea lucrătorilor de a rezista la căldură extremă, explică Parsons, precum și intensitatea muncii.
Există o conștientizare din ce în ce mai mare a impactului căldurii asupra muncitorilor - intensificată în mod tragic de moartea unor muncitori din Italia până în India.
"Ceea ce mă îngrijorează însă în legătură cu căldura este că nu este ca o moarte traumatică, violentă sau un mijloc de rănire", spune Parsons. "Oamenii o vor numi adesea unul dintre ucigașii tăcuți, deoarece oamenii pot muri singuri acasă din cauza expunerii la căldură."
"Aveți oameni care se aleg cu leziuni renale grave pe șantierele de lucru", adaugă el, "pentru că se deshidratează și lucrează în căldură."
Boala cronică de rinichi de origine necunoscută (CKDu) a fost diagnosticată pentru prima dată în anii 1990 în rândul comunităților agricole din regiunile calde și umede din America Centrală. Studiile sugerează că răspândirea globală a CKDu în ultimii ani s-ar putea datora escaladării temperaturilor la locul de muncă.
Deși există o conștientizare crescută a problemei, Parsons consideră că "mai avem un drum lung de parcurs în ceea ce privește încurajarea măsurilor de protecție pentru lucrătorii vulnerabili care ar putea fi.
Care sunt soluțiile pentru muncitori în această perioadă?
Aclimatizarea este una dintre cele mai importante influențe pozitive, spune Parsons. Permițând lucrătorilor să se acomodeze ușor într-un mediu cald și umed timp de câteva săptămâni poate proteja oamenii de echivalentul a aproximativ 2,5C de încălzire a WGBT.
În țările europene mai bogate, s-a înregistrat o schimbare în direcția utilizării mai multor utilaje - mecanizând o mulțime de munci grele, în aer liber. Desigur, acest lucru aduce propriile amenințări la adresa securității locurilor de muncă.
