Corina Sîrghi cântă jazz și muzică lăutărească veche. Urcă pe scenă alături de taraful Jean Americanu’, condus de Shaun Williams. El este, de fapt, Jean. Americanu’ i se spune pentru că de acolo vine. Shaun s-a mutat la București în 2016, când s-a hotărât să facă doctoratul în etnomuzicologie axată pe drepturile romilor și muzica tradițională post-socialistă. Mai pe scurt, a învățat despre o zonă muzicală asupra căreia mulți dintre noi încă au idei preconcepute. O așază la granița cu manelele și, de multe ori, încurcă borcanele.
Dar să revenim la Corina, care a crescut cu melodia „Nu știu cu ce am greșit” a Romicăi Puceanu. De altfel, muzica veche o însoțește necontenit. Primele cântece pe care a îndrăznit să le interpreteze sunt ale Mariei Tănase. În timp, și-a conturat un întreg repertoriu de piese, popularizate de marile voci feminine din muzica lăutărească autohtonă.
L-a întâlnit pe Shaun în 2017, iar primele piese cântate au fost „Mi-am pus busuioc în păr”, „Trei focuri arde pe lume” și „Am iubit și-am să iubesc” ale Mariei Tănase. Apoi, s-au alăturat Marian Șerban la țambal, Marian Mirea la vioară și Cristian Mirea la contrabas.
Când încep să cânt, am un tablou. Sunt acolo cu el și îl reconstruiesc de fiecare dată, mai ales când am piese care îmi plac enorm de mult și care mă emoționează teribil de fiecare dată”, a spus Corina Sîrghi.
O rochie, nenumărate concerte
Corina a îmbrăcat o rochie neagră, elegantă, la aproape toate concertele sale din ultimul an, pe care a accesorizat-o și reinventat-o de fiecare dată: „Pentru că înainte mi se părea că sunt o mică vedetă și că nu am cum să mă îmbrac cu aceeași rochie de două ori, îmi cumpăram haine în prostie. Am renunțat la asta și am căutat să-mi găsesc două, trei rochii pe care să le pot suci în fel și chip cât să meargă tot anul, să nu mai am nevoie de absolut nimic. Și atunci am găsit o rochie neagră pe care am purtat-o și cu fața la spate, i-am mai pus și un pompon.”
Superstițioasă din fire, Corina a moștenit multe dintre năravuri de la bunica ei. “A ținut morțiș să nu aibă un loc nicăieri. De fapt, ce făcea mamaia era un lucru foarte inteligent. Cred că e foarte frumos să nu-ți găsești locul și să fii tot timpul într-o continua căutare”, a mai spus Corina.
Care este spiritul muzicii lăutărești?
„Ca să fiu pe placul tuturor, o sa spun petrecere și multa tristețe”, a răspuns Corina.
Muzica lăutărească rămâne o formă de eliberare frustă: „Să-ți cânți povestea vieții pe o melodie atât de frumoasă mi se pare cel mai frumos lucru de pe Pământ”, a concluzionat Corina Sîrghi.
