Aproape 20 de mii de clădiri monument istoric din toată țara sunt în stare deplorabilă. 800 dintre ele sunt doar niște ruine. O radiografie sumbră cunoscută de autorități. În București, Primăria a dat amenzi de 145.000 de euro în patru ani, pentru abandonarea unor monumente istorice aflate într-o stare avansată de degradare.
Nicușor Dan, primarul Capitalei, spune un lucru care ar trebui să ne șocheze, dar reprezintă o banalitate. În București au fost distruse mai multe clădiri de patrimoniu după Revoluție decât au făcut-o comuniștii. Între timp, clădirile monument a căror valoare istorică nu are preț sunt admirate - așa cum- sunt de călătorii străini. Dacă autoritățile române nu prea au găsit soluții să le salveze, Regele Charles al III-lea al Marii Britanii este unul dintre cei care se implică activ în salvarea lor.
A recupera sau a uita. Este una dintre dilemele locuitorilor capitalei, un oraș care s-a dezvoltat haotic după căderea regimului comunist. Sute de monumente de arhitectură stau să cadă. Bucureștiul este apreciat pentru comorile sale arhitecturale în timp ce mulți proprietari de aici abandonează monumentele istorice, sub privirile autorităților.
Uitarea comorilor Bucureștiului istoric a fost surprinsă de obiectivul fotografului Norihiro Haruta, un tânăr student japonez care a ajuns prima dată în București în 1990. Și de atunci a revenit aproape în fiecare an.
Norihiro Haruta, fotograf: „Da, arată aproape la fel, fast food, cafenele, magazine… Și aici… dar nu arată ca în anii ‘90, arată ca și cum nimănui nu îi pasă. În 1990, poate nimănui nu îi păsa, dar pentru mine era o stradă cu de toate…Tot orașul a rămas pentru mine ca un muzeu.”
Și scoțianul Douglas MacKenzie s-a îndrăgostit de București. A luat la pas străzi întregi cu adevărate comori arhitecturale și le-a fotografiat pentru a se păstra înainte de a se prăbuși - așa cum a pus titlul cărții sale despre comorile Art Déco din București.
Douglas MacKenzie, autor al volumului „Înainte să se prăbușească. Modernism și Art Déco în București”: „Când ajungi în capitala unui oraș european sau mondial cu trenul, ceea ce te aștepți să vezi când ieși din gară este un mare hotel precum Balmoral și Edinburgh, sau St. Pancras în Londra, sau Tokyo Hotel Grand Central în New York.
În schimb, când ieșiți din Gara de Nord, unde autoritățile îi încurajează pe oameni să ajungă chiar și când vin de la aeroport, ce vezi sunt două hoteluri, sau ceea ce au fost cândva hoteluri, din Epoca de Aur a arhitecturii interbelice. A fost un adevărat șoc pentru mine să văd Hotelul Dunărea aici, dărăpănat, plin de gunoaie în interior, ferestre sparte, balcoane aproape prăbușite și vegetație crescută pe acoperiș.
Această întârziere în dezvoltarea Bucureștiului nu este ceva nou, există o istorie a acestui fenomen”.
Din partea autorităților știm doar că există o intenție de a expropria și reabilita clădirea care este în stare avansată de degradare. Primăria Sectorului 1 a anunțat la că a fost a fost finalizată expertiza tehnică la Hotelul Dunărea iar următorul pas va fi exproprierea și transformarea sa într-un centru cultural.
Douglas MacKenzie: „Cred că este o tragedie că este în această stare. De ce este importantă o clădire veche ca asta, ar putea întreba generația tânără? Cred că este foarte important pentru că provine dintr-o perioadă importantă din istoria României.”
Și fostul cinema Marconi, de pe Calea Griviței, inaugurat în 1930 este în continuare abandonat. Clădirea este clasată monument istoric, a fost retrocedată în 2006, dar nu a fost nici măcar pus în siguranță.
Douglas MacKenzie: „Este un exemplu frumos de Art Déco, cu acei piloni aplatizați. În plus, o caracteristică a acestui stil în București a fost folosirea panourilor decorative pentru a încorpora temele clasice care erau importante în Art Déco. Vedeți în stânga sus acolo, un panou decorativ ce este încă intact.
Consider că acest monument merită restaurat. După cum am mai spus, este vorba de amintiri, iar cinematografele au jucat un rol esențial în aducerea oamenilor împreună de-a lungul anilor. Toate acestea sunt locuri de care oamenii își amintesc cu plăcere și sunt sigur că le-ar plăcea să le vadă restaurate și să joace din nou un rol important pentru comunitate”.
Cartierul evreiesc păstrează cele mai multe exemple de imobile Art Déco. Este una dintre cele 98 de zone protejate din Capitală.
Clădiri Art Déco, mutilate cu termopane
În ciuda modului în care multe au fost reparate, fără respectarea specificului stilului, cartierul adăpostește adevărate bijuterii.
Douglas MacKenzie: „Din nefericire, cele mai multe dintre clădirile Art Déco din această perioadă sunt într-o stare proastă. Vedeți degradarea clădirii din spatele meu, dar încă se observă elementele Art Déco, grilajul din metal la ferestre, balcoanele, obloanele. Și puteți vedea fereastra termopan, de care „puriștii” se plâng întotdeauna, cum au putut să facă asta clădirii? Este foarte simplu, oamenii sunt săraci, vor să aibă căldură iarna.Bucureștiul chiar nu știe ce are și ce potențial uriaș are pentru turism și, mai important, ceva care să îi facă pe bucureșteni mândri de orașul lor.”
Între timp, în țară grupuri de voluntari entuziaști se luptă cu timpul pentru a salva ziduri și acoperișuri care stau să dispară pentru totdeauna. Speranța lor este să readucă la viață clădirile monument istoric, care riscă să dispară definitiv din locuri și din memorie.
Sute de monumente istorice, aproape irecuperabile
800 de monumente istorice s-au prăbușit aproape irecuperabil, de multe ori sub ochii comunităților locale. Tanti Viorica are primele amintiri cu bisericuța de lemn din satul Noțig, din județul Sălaj. Este biserica copilăriei și tinereții ei, până când noua biserică a fost deschisă în 1974.
Viorica Bumbaș, localnică din Noțig: „Micuță… Și oamenii o fost mulți. Ședeau - nu e așa la biserici nicăieri, ședeau pe locuri, fiecare avea loc în biserică. Se ducea la locul lui, scaune. Bine-o fost. Au fost oamenii puțini, acum iar îs puțini. Ar trebui făcută pictura. A fost pe pânză. Nu au fost icoane, foarte puține. Restul a fost tot pe scândură. Nu știu dacă se mai vede se mai vede puțin”
Biserica de lemn din Noțig este atestată din 1842. Este una dintre cele 60 de biserici de lemn din Sălaj înscrise în lista monumentelor istorice. Bogdan Ilieș este cel care vrea să readucă colindele în biserica micuță de lemn, la 50 de ani de când a fost închisă.
Bogdan Ilieș, vicepreședinte al Asociației ARHAIC / Coordonator Ambulanța pentru Monumente Sălaj: „Suntem în al șaselea an de Ambulanță în Sălaj și acum lucrăm la cel de-al 15 monument. Avem o biserică cu un turn alungit. Tamburul turnului e foarte înalt, mai înalt decât cazul altor biserici din zonă. Zveltețea turnului și gabaritul bisericii arată priceperea meșterilor”.
Voluntarii Ambulanței pentru Monumente învață să restaureze prin metode tradiționale
Încă o zi de lucru la biserica din Noțig pentru voluntarii Ambulanței pentru Monumente care învață să repare, prin metode tradiționale, acoperișul din șindrilă al edificiului ridicat de oamenii satului acum 182 de ani.
Greta Ghiță, voluntar: „Sunt foarte mândră. Mi se pare foarte important și stau și mă gândesc că eu am făcut o bucată din acoperișul ăsta și o să dureze nu știu câți ani de acum încolo și o să punem în siguranță o biserică de lemn care este foarte importantă pentru comunitate. Azi batem șindrilă pe acoperiș”.
Fiecare mișcare a voluntarilor este coordonată de meșterul Mihai Bălin, din Budești, Maramureș. Împreună cu Ambulanța pentru Monumente, salvează biserici care au adunat rugăciuni timp de sute de ani.
Mihai Bălin, meșter: „Am fost chemați aici de Ambulanța pentru monumente să muncim și să arătăm voluntarilor cum se face, cum se bate șindrilă, cum se întoarce un colț, cum se lucrează. Să ajutăm și bisericuțele și să învățăm și tinerii. Acum cioplim o șindrilă pentru colț. La stilul acesta trebuie să fii foarte atent, să mergi pe o linie dreaptă. Am pus și tinerii voluntari să facă asta, dar și pe linie mers strâmb. E bătută la trei straturi și o să țină 35-40 de ani.”
Și la Vermeș, în comuna Lechința, județul Bistrița Năsăud, voluntari și meșteri vor să pună în siguranță biserica fortificată al cărei acoperiș s-a prăbușit.
Paul Avram, voluntar: „Săptămâna asta am zidit cornișa navei. Am participat și la etapa de preparare a mortarului. Am învățat să prepar mortarul pe bază de var și astăzi umplem găurile de pe fațadă. E o adevărată școală de arhitectură. E foarte frumoasă experiența în sine.”
Lavinia Cociubei, coordonatorul proiectului: „Am avut o campanie de strângere de fonduri prin care am finanțat restaurarea acoperișului corului bisericii. Fiecare donator care a donat cinci euro sau mai mult pentru acest șantier a primit o țiglă inscripționată cu numele său. Au fost în jur de 1.000 de donatori, deci 1.000 de țigle care sunt acum montate pe învelitoarea corului și a navei bisericii.”
Toate aceste intervenții din țară au loc cu sprijinul Regelui Charles al III-lea al Marii Britanii care, de ani de zile, se implică în activitățile Ambulanței pentru Monumente.
Eugen Vaida, arhitect King's Foundation: „Ne bucurăm foarte tare că Regele Charles al III-lea a fost chiar prima persoană care ne-a susținut în acest proiect în 2016 și care în ultimii ani a vizitat foarte des șantierele. La Cuștelnic a vorbit foarte mult cu voluntarii și a susținut inclusiv prin fundația King's Foundation financiar aproape toate intervențiile pe care le-am făcut în ultimii opt ani.
De exemplu, țigla pe care am pus-o pe acoperiș este confecționată la țiglăria tradițională de la Bâțan și de la Apoș pe care le-am înființat cu ajutorul Majestății sale. În momentul de față în România sunt peste 800 de monumente istorice care sunt într-o stare avansată de degradare.
Noi am salvat în ultimii opt ani o sută dintre ele. Nu este nici mult, nici puțin pentru o organizație și sigur și statul trebuie să aibă aportul lui și să salveze aceste clădiri.”
Regele Charles al III-lea al Regatului Unit al Marii Britanii: „Doamnelor și domnilor, dragi voluntari ai «Ambulanței pentru monumente» din România, doresc doar să vă spun cât de plin de admirație sunt pentru ce ați făcut în ultimii ani pentru a salva atât de multe dintre monumentele frumoase, dar grav amenințate din țara voastră.”
Proprietarii au obligația de protecție, consolidare și restaurare a clădirilor monument istoric, conform legii 422/2001, iar orice intervenție trebuie să respecte un aviz al Ministerului Culturii. Reprezentanții mai multor instituții, atât de la primării, de la Ministerul Culturii cât și de Inspectoratul de Stat în Construcții, pot aplica amenzi. Iar autoritățile locale și Institutul Național al Patrimoniului pot acorda finanțări pentru lucrări de intervenții asupra monumentelor istorice.
