Viața oamenilor din Pata Rât, fosta groapă de gunoi a orașului Cluj-Napoca, a fost transpusă într-un spectacol de operă. Pe scenă au urcat oameni din comunitatea romă, iar muzica clasică a fost îmbinată cu muzica rap și cu manelele, pentru a arăta diversitatea din societatea noastră. Premiera spectacolului Waste Side Story de la Cluj-Napoca s-a încheiat cu ropote de aplauze.
Spectacolul este un proiect al Fundației Altart împreună cu Institutul Goethe din București și a început în noiembrie anul trecut, după mai multe vizite în teren și discuții cu romii despre viața lor.
Tobias Gröninger, compozitor: ”Am decis să facem muzică simplă pentru un subiect greu. Așa că, am spus că vrem să lucrăm cu stereotipuri în muzică, știi, că zona este chiar tristă pentru că este o temă tristă și ne-am gândit, bine, tot acest subiect despre romi este deja foarte dificil și foarte greu. La început am fost șocați pentru că nu e ca și cum îți imaginezi un ghetou. Dacă îți imaginezi un ghetou, te gândești, bine, acești oameni ar putea fi săraci, dar nu sunt doar săraci, știi, ei trăiesc într-un mediu toxic. Și asta m-a șocat cel mai mult, că este într-adevăr ca un loc de deșeuri”
O combinație inedită între muzică clasică, rap și manele
Spectacolul are o reprezentație unică, dar, conform gazdelor, ar putea fi repetat, la cererea publicului.
Florin Estefan, managerul Operei Naționale din Cluj: ”Totul depinde de reacția publicului, de cât de plăcut va fi acest spectacol de către public și cu siguranță este conceput în așa fel încât să fie itinerant și va mai fi prezentat în cateva părți, probabil și pe scena noastră.”
Spectacolul a fost montat în aproximativ două luni, timp în care au fost făcute repetiții cu soliștii, orchestra și oamenii din comunitate din Pata Rât. Libretul spune povestea unor familii rrome care se apără în fața primarului și a poliției după ce au fost acuzați de inegalități.
Dan Vasile, regizor de operă: ”Toată lumea de-acolo umple scena cu o vitalitate și cu o viață și cu o vibrație a libertății lor personale și a roughness-ului în care trăiesc care este copleșitoare. Pentru mine la fiecare repetiție și sper că și spectacolul să reziste această prezență a lor onestă, autentică și adevărată să reziste și în condiții de stres când o să vadă publicul în sală.”
Spectacolul a fost completat în foaierul operei cu o expoziție de fotografie semnată de Andrei Furnea și care prezintă viața pe care încearcă oamenii să o ducă la marginea orașului, în barăci improvizate, cu drumuri neasfaltate, pline de gunoaie aduse de la vechea groapă de deșeuri și cu un singur autobuz care traversează zona.
