Astăzi începe un nou an universitar, iar zeci de mii de tineri intră pentru prima dată în amfiteatre. În spatele festivităților de deschidere rămâne însă o întrebare mult mai complicată: câți dintre copiii care intră în sistemul românesc de educație ajung, în cele din urmă, să termine o facultate și să își găsească locul pe piața muncii?
Despre învățământul preuniversitar și cel universitar vorbim adesea ca despre două sisteme diferite. În realitate, ele sunt părți ale aceluiași traseu. Studentul care intră astăzi în anul I este elevul format de școală în ultimii 12 ani, iar profesorii care predau în școli sunt, la rândul lor, formați de universități.
Datele arată însă pierderi importante de-a lungul acestui traseu.
La PISA 2025, mai mult de jumătate dintre elevii români de 15 ani – 52% – nu ating nivelul minim de competență la matematică. La lectură sunt sub nivelul minim 48%, iar la științe 46%. Rezultatele la matematică și științe au rămas apropiate de cele din 2022, în timp ce la lectură România a pierdut 16 puncte.
Diferența față de restul Europei se vede și mai târziu. Doar 23% dintre românii cu vârste între 25 și 34 de ani au studii terțiare, în timp ce media Uniunii Europene este de 44,8%. La celălalt capăt, 19,2% dintre tinerii români cu vârste între 15 și 29 de ani nu lucrează, nu învață și nu participă la niciun program de formare – cea mai ridicată rată NEET din Uniunea Europeană.
Daniel David atrage atenția asupra legăturii dintre rezultatele slabe din învățământul preuniversitar și numărul tot mai mic de potențiali studenți.
El spune că analfabetismul funcțional afectează direct accesul tinerilor la universitate și subliniază că profesorii sunt formați tot în sistemul universitar.
„Da, este o greșeală, pentru că vedeți o performanță slabă în zona preuniversitară. Dacă vorbim de analfabetismul funcțional, evident că reduce numărul de potențiali studenți, ceea ce este grav, pentru că și așa România are un număr scăzut de studenți, un număr prea puțin sau un număr scăzut de absolvenți față de populația generală și în același timp, să nu uităm că profesorii care ajuns să predea în preuniversitar sunt formați undeva în zona universitară. Deci, altfel spus, legătura ar trebui să fie mult, mult mai puternică”, a declarat Daniel David.
Studenții de astăzi sunt mai pragmatici. Rector: „E mai dificil să explicăm inclusiv utilitatea studiilor”
„Eu aș reveni puțin la prima întrebare, pentru că universitatea noastră e singura din România care are și învățământ preuniversitar, pornind de la ceea ce înseamnă grădiniță până la liceu. Cu alte cuvinte, în acest an avem și clasa a 12-a ca urmare avem ciclurile complete. Și da, pot confirma ce spunea și domnul ministru, domnul rector David, că e vorba de o legătură pe care poate noi nu o cultivăm așa cum trebuie, dincolo de comunicarea constantă cu învățământul preuniversitar, pentru că universitățile sunt prezente acolo prin absolvenți, prin campanii de promovare a ofertei de studii, prin diferite proiecte implementate.
Toate legăturile ar trebui să fie mai strânse dacă ne raportăm la întrebarea dumneavoastră. Pentru a reveni, studenții din ziua de astăzi sunt adaptați la vremurile de astăzi, pentru că este nefiresc să comparăm studentul de astăzi cu ceea ce însemna studentul din perioada în care am făcut noi studiile.
Dacă ne referim la accesul la informații, la mobilitate, inclusiv în străinătate, dacă ne raportăm la structura economică, cu alte cuvinte, oportunități pe piața muncii, dacă ne gândim chiar la valori, principii, atitudini cultivate în comunitate și în familiile din care facem parte. Cu alte cuvinte, e un sistem cu totul diferit și firesc și studenții să privească diferit, inclusiv școala. Ceea ce e important e ca noi să ne adaptăm la acest diferit. Nu e nicio ierarhizare și nicio comparație și să oferim exact ceea ce e mai bine pentru ei. Studenți acum sunt mai pragmatici, pentru că există mult mai multe oportunități și atunci e mai dificil să explicăm inclusiv utilitatea studiilor. Analiza acestei utilități se transferă și pe conținuturi, inclusiv la catedra profesorală. Mai mari dificultăți în a arăta relevanța unor cunoștințe sau relația dintre aceste cunoștințe și rezultate ale învățării, competențe și alte astfel de lucruri.”, a adăugat George Maha.
Mihnea Costoiu: Studenții aleg tot mai mult după specializare și oportunități, nu după orașul în care locuiesc
Universitățile atrag tot mai mulți studenți din afara orașelor în care își desfășoară activitatea, spune rectorul Mihnea Costoiu. Tinerii aleg în funcție de specializări, profesori, rezultate și proiecte, iar uneori sunt atrași de performanțele văzute la concursuri sau pe rețelele sociale.
„Am început deja anul cu foarte multă încredere și cu speranță, când e campusul plin. Recunosc sincer că e o atmosferă extrem de plăcută și ne încărcăm foarte mult. În rest, am început ca și restul lumii, scuzați-mă, această repetiție. Greu, într-un an bugetar complicat, într-un an cu foarte multe constrângeri și într-un final de an în care nu ne așteptăm la vești bune. Sau cel puțin, eu, poate colegii sunt mai optimiști. Eu nu sunt atât de optimist. Dar încercăm să fim optimiști.
Sunt tineri care nu mai sunt, cum să spun afiliați, să spunem așa. Scuzați-mă, nu găsesc un cuvânt mai potrivit acum. Avem deja și studenți care vin din Transilvania, care vin din Moldova, sunt studenți din București sau din zonă care pleacă în alte zone, sunt atrași de un anumit centru sau de o anumită specializare, chiar la un anumit profesor. Sunt studenți care și-au spus -am văzut olimpiada x-, -am văzut concursul x-, am văzut la televizor sau am văzut în social media -echipa x- de nu știu ce roboți, că vreau și eu acolo și vin din foarte multe zone ale țării. Neașteptat, adică a fost o schimbare în ultimii ani foarte mare.”, a declarat Mihea Costoiu.
Unde îi pierde România pe acești tineri?
Este una dintre întrebările ediției Euroeducația dedicate începutului de an universitar.
Discuția va urmări întregul traseu, de la școală la facultate și apoi la primul loc de muncă. Ce se întâmplă cu elevii care ajung la universitate cu lacune acumulate în anii de școală? Cum poate fi redus deficitul de profesori și în ce măsură revenirea la programele de licență cu dublă specializare poate fi o soluție? Cum îi convingem pe absolvenții foarte buni să aleagă cariera didactică?
O altă temă este legătura dintre universități și piața muncii. Cât de repede își pot adapta facultățile programele la o economie și la profesii care se schimbă accelerat? Ce ar trebui să știe un elev înainte de a-și alege facultatea și cât de devreme ar trebui să înceapă consilierea în carieră? Ar trebui să aleagă după ceea ce îi place, după ceea ce știe să facă bine sau după șansele de angajare?
Ediția va aborda și o altă problemă a sistemului universitar: păstrarea tinerilor în cercetare și în cariera academică. Ministerul Educației și Cercetării a anunțat un nou program de până la 500 de burse postdoctorale, în valoare de 4.000 de lei lunar, pentru maximum doi ani, precum și viitorul program „Primul loc de muncă în cercetare”.
Miza este crearea unei continuități între doctorat, cercetarea postdoctorală și obținerea unui loc stabil în universități sau institute de cercetare.
Sunt suficiente însă finanțarea și programele dedicate pentru ca un tânăr foarte bun să aleagă o carieră academică în România?
Despre toate aceste teme discutăm la Euroeducația cu Mihnea Costoiu, rectorul Universității Naționale de Știință și Tehnologie POLITEHNICA București, prof. univ. dr. Liviu George Maha, rectorul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, și prof. univ. dr. Daniel David, rector al Universității Babeș-Bolyai și fost ministru al Educației.
De la clasa pregătitoare până la primul loc de muncă, pentru un tânăr nu există „preuniversitar”, „universitar” și „piața muncii”. Există un singur traseu: educația.
