Administrația lui Donald Trump poate să execute atacuri asupra navelor venezuelene suspectate de trafic cu droguri în Caraibe, după cum susține Departamentul de Justiție al Congresului american. Astfel, aceste atacuri s-ar încadra în prevederile Rezoluției privind puterile de război, o lege din 1973 care impune președintelui SUA să obțină aprobarea Congresului pentru acțiuni militare care depășesc 60 de zile.
Departamentul de Justiție al SUA a informat Congresul în urmă cu câteva zile că președintele Donald Trump „poate continua să efectueze atacuri letale împotriva persoanelor și ambarcațiunilor suspectate de trafic de droguri în Caraibe”.
SUA are „liber” să atace navele suspectate de trafic de droguri
Legea din 1973 impune președintelui și administrației în funcție să obțină aprobarea Congresului în termen de 48 de ore pentru orice acțiune militară care depășește 60 de zile și care implică desfășurarea trupelor americane în „zone de ostilități”.
Șeful Biroului de Consiliere Juridică al Departamentului de Justiție, Elliot Gaiser, a declarat că administrația Trump nu a considerat că operația militară se încadrează în tipul de ostilități acoperite în mod obișnuit de legea privind puterile de război, după cum spun persoane familiarizate cu această chestiune, citate de Euronews.com.
Într-o declarație a Casei Albe, un înalt oficial al administrației, sub protecția anonimatului, a afirmat că viețile soldaților americani nu sunt puse în pericol, deoarece atacurile asupra navelor suspectate de trafic de droguri sunt efectuate cu ajutorul unor drone lansate de pe „nave militare care patrulează sau staționează la distanță. Operația cuprinde lovituri precise efectuate în mare parte de vehicule aeriene fără pilot lansate de pe nave militare aflate în apele internaționale, la distanțe prea mari pentru ca echipajele navelor vizate să pună în pericol personalul american”.
Armata SUA a lichidat, până în prezent, cel puțin 62 de persoane în cadrul a 14 atacuri aeriene asupra unor ambarcațiuni din Marea Caraibelor și Pacificul de Est, conform anunțurilor publicate pe platformele de socializare de către secretarul american al Apărării, Pete Hegseth. Administrația americană ar fi informat Congresul că Trump a calificat situația drept „conflict armat oficial”, dar nu drept „ostilități”. Poziția se bazează pe precedentul stabilit de Barack Obama.
Fostul președinte american a justificat războiul aerian al NATO asupra Libiei, din 2011, folosind același argument într-un moment în care Congresul era în dezacord, dar ulterior a acceptat temeiul juridic prezentat de administrația fostului președinte democrat.
Rezoluția privind puterile de război prevede că un președinte în exercițiu care trimite trupe americane în zone de conflict „va încheia” operațiunea după 60 de zile dacă Congresul nu a autorizat-o până atunci. Utilizarea termenului „conflict” în legislație a fost însă destul de vagă și a fost folosită de președinți pentru a contracara Congresul. Legea prevede că numărătoarea inversă de 60 de zile începe din momentul în care președintele notifică Congresul cu privire la un atac în termen de 48 de ore de la producerea acestuia. În cazul lui Trump, acest lucru s-a întâmplat pe 4 septembrie. Termenul de 60 de zile pentru obținerea aprobării Congresului va expira luni, 3 noiembrie.
Administrația Trump nu citează în mod explicit justificarea din perioada Obama, dar argumentul are o asemănare izbitoare. Obama și-a justificat operația militară pe baza faptului că atunci nu existau trupe pe teren și că libienii nu puteau riposta, ceea ce făcea riscul de victime americane extrem de redus. Ceea ce a decis atunci Obama a făcut însă parte dintr-o misiune multinațională condusă de NATO, în baza unei rezoluții a Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite, o bază de care eforturile lui Trump în Caraibe nu dispun.
