Spațiul este pe cale să devină mai aglomerat pentru Elon Musk. Compania sa, Starlink, întâmpină provocări din ce în ce mai dure la adresa dominației sale asupra internetului prin satelit de mare viteză și se confruntă cu o nouă concurență chiar din partea operatorului chinez SpaceSail.
Spacesail, cunoscută și sub numele de constelația „Qianfan” sau „Thousand Sails”, se concentrează pe implementarea unei rețele de sateliți pentru a oferi conectivitate globală.
SpaceSail, rivalul chinez pentru Starlink-ul lui Elon Musk
În ultima vreme, Beijingul investește masiv în sateliți LEO (Low Earth Orbit, adică orbita joasă a Pământului) care pot furniza internet de mare putere, conform Reuters.
În plus, există și un proiect al patronului de la Amazon, Jeff Bezos, numit Project Kuiper, cu care brazilienii se află în discuții.
În acest context, experții occidentali se îngrijorează că Beijingul ar putea folosi sateliții pentru a-și extinde cenzura internetului în așa-numitul „sud global”.
SpaceSail, cu sediul în Shanghai, a semnat, în noiembrie 2024, un acord pentru a intra pe piața din Brazilia și a anunțat că se află în discuții cu peste 30 de țări. Două luni mai târziu, a început să lucreze în Kazahstan, potrivit ambasadei kazahe la Beijing.
Din 2020, Starlink a lansat mai mulți sateliți pe orbita joasă a Pământului (LEO) - la o altitudine mai mică de 2.000 km - decât toți concurenții săi la un loc. Sateliții care operează la astfel de altitudini joase transmit date extrem de eficient și oferă internet de mare viteză pentru comunitățile mai îndepărtate, navele maritime și militarii aflați în război.
Funcționarea acestor sateliți pe orbită joasă a Pământului permite timpi de răspuns mai rapizi și o acoperire îmbunătățită, în special în zonele de la latitudini mari. Sateliții sunt proiectați de Centrul de inovare în microsateliți al Academiei Chineze de Științe.
Chinezii văd extinderea lui Musk în domeniul spațial drept o amenințare, așa că Beijingul investește atât în diverși concurenți, cât și în cercetarea militară a instrumentelor care urmăresc constelațiile de sateliți. Doar anul trecut, China a lansat un număr record de 263 de sateliți LEO, potrivit datelor furnizate de astrofizicianul Jonathan McDowell, analizate de compania de consultanță tehnologică Analysys Mason.
Spre deosebire de Starlink, Spacesail beneficiază de un lanț de aprovizionare local, asigurând o eficiență operațională mai mare. În plus, are acces la rachete, sateliți și stații terestre construite în China, ceea ce-i oferă un avantaj semnificativ în ceea ce privește capabilitățile. În plus, Spacesail are potențialul de a extinde accesul la bandă largă în regiuni precum Iran, America de Sud și Africa, zone în care Starlink încă nu și-a stabilit o prezență puternică.
Apariția acestei concurențe față de Starlink a fost salutată de guvernul Braziliei, care dorește internet de mare viteză pentru comunitățile din zone îndepărtate, dar s-a confruntat până acum cu Elon Musk, din cauza problemelor de comerț și a politicii sale.
Despre SpaceSail, un ziar controlat de Autoritatea Chineză de Reglementare a Telecomunicațiilor l-a lăudat ca fiind „capabil să depășească granițele naționale, să pătrundă în suveranitate și să acopere necondiționat întreaga lume. O capacitate strategică pe care țara noastră trebuie să o stăpânească”.
De observat că puțini dintre rivalii internaționali ai lui Musk au aceeași ambiție ca SpaceSail, care este controlată de guvernul din Shanghai. Compania chineză a anunțat planuri de a implementa 648 de sateliți LEO în acest an și până la 15.000 până în anul 2030. În prezent, Starlink are aproximativ 7.000 de sateliți, potrivit lui McDowell, și și-a stabilit ca obiectiv să opereze 42.000 până la sfârșitul deceniului.
„Sfârșitul jocului este de a ocupa cât mai multe sloturi orbitale”, a spus Chaitanya Giri, expert în tehnologie spațială la Fundația de Cercetare Observer din India.
Această cursă grăbită a Chinei de a ocupa o mai mare parte din orbita inferioară a Pământului a stârnit îngrijorări în rândul factorilor de decizie din Occident, care se tem că s-ar putea extinde raza de acțiune a regimului de cenzură a internetului de la Beijing. Cercetătorii din cadrul think-tank-ului American Foreign Policy Council au declarat că Washingtonul ar trebui să intensifice cooperarea cu națiunile din „Sudul Global” dacă dorește „să conteste în mod serios incursiunea crescândă a Chinei în dominația digitală”.
Planul global de dezvoltare a infrastructurii de un trilion de dolari este o politică semnată de liderul chinez Xi Jinping, dar a fost vizat de critici că este în primul rând un instrument de extindere a influenței geopolitice a Beijingului.
Ministerul de Externe al Chinei a declarat, ca răspuns la întrebările Reuters, că, deși „nu cunoștea” detaliile legate de extinderea sateliților SpaceSail și chinezi LEO în străinătate, Beijingul urmărește „cooperarea spațială cu alte țări, în beneficiul popoarelor lor”.
Sateliții care operează pe orbita joasă a Pământului (LEO) operează de obicei la altitudini de 300 km până la 2.000 km deasupra suprafeței Pământului, cu avantajul de a fi mai ieftini și de a oferi o transmisie mai eficientă decât sateliții de pe orbite mai înalte.
Starlink este o constelație comercială de bandă largă, care are peste 6.000 de sateliți în spațiu și care este folosită de diverși consumatori, companii și agenții guvernamentale. China are în prezent 1.059 de sateliți pe orbită, dintre care 492 sunt sateliți comerciali, potrivit agenției de știri de stat Xinhua.
