Toată lumea este în continuare surprinsă după scurgerea de date ultrasecrete din planurile de atac ale americanilor asupra Yemenului. Însă mulți se întreabă dacă așa ceva nu cumva ar putea avea consecințe grave asupra vinovaților din administrația lui Donald Trump, dacă avem în vedere că se vorbește despre încălcarea legilor guvernamentale privind informațiile cu caracter secret.
14 senatori americani i-au transmis deja lui Donald Trump că trebuie făcută o investigație și i-au spus că totul reprezintă „o încălcare flagrantă a încrederii publice”. Totodată, un oficial american din cadrul Agenției de Securitate și Infrastructură Cibernetică (CISA) spune că această problemă poate duce chiar la „pedeapsa cu închisoarea”.
Ce prevede „Presidential Records Act” referitor la scurgerile de date
Amintim că mai mulți înalți oficiali ai Casei Albe au făcut publice planurile de atac ale SUA împotriva Yemenului, după ce jurnalistul Jeffrey Goldberg, de la publicația The Atlantic, a fost introdus din greșeală pe un grup de Signal și a văzut toată conversația. El a fost introdus în grup chiar de către consilierul pentru securitate națională, Michael Waltz. Iar pe acel grup au fost expuse informații ultrasecrete.
Din conversație făceau parte vicepreședintele JD Vance, secretarul apărării, Pete Hegseth, directorul CIA, John Ratcliffe, directorul serviciilor naționale de informații, Tulsi Gabbard, sau consilierul pentru securitate națională, Michael Waltz.
Astfel de conversații secrete au loc, de obicei, numai pe „telefoane guvernamentale”, în cadrul așa-numitelor SCIF-uri (camere speciale pentru protejarea informațiilor sensibile), după cum se arată într-un ordin executiv care datează din 2009, iar manipularea necorespunzătoare a informațiilor secrete poate încălca acel „Espionage Act”.
Astfel de „camere speciale pentru protejarea informațiilor sensibile” (SCIF) sunt „proiectate pentru a împiedica adversarii să poată asculta ceea ce se discută”. Informațiile din timpul întâlnirilor în cadrul SCIF-urilor sunt de obicei tipărite și stocate în siguranță, conform publicației The Independent. Dacă un oficial nu poate fi, fizic, într-o astfel de unitate securizată, guvernul operează, în schimb, alte canale de comunicații securizate.
- Despre astfel de SCIF-uri a scris publicația Washington Post.
Reprezentanții Agenției de Securitate și Infrastructură Cibernetică (CISA) spun că utilizarea rețelei Signal pe dispozitive personale care nu dispun de securitate guvernamentală crește riscul ca, de exemplu, hackerii să aibă acces la discuții clasificate.
Larry Pfeiffer, un fost oficial de rang înalt al CIA (Central Intelligence Agency) și NSA (National Security Agency), a declarat că oficialii de top ai administrației, precum cei implicați în acea discuție de pe grupul de Signal, au cu ei dispozitive de comunicații aprobate de guvern, „24 de ore pe zi”, chiar și atunci când călătoresc.
„Pe vremea mea, era inclus un telefon securizat, un computer și acces la teleconferință video. Atât la birou, cât și acasă. Și exista și o trusă de călătorie care este mereu cu ei pe drum și în aer", a spus Pfeiffer, care a fost și director principal al acelei camere speciale numite Situation Room, din Casa Albă.
Chestionați în legătură cu acest subiect, reprezentanții Casei Albe au declarat că acele discuții de pe Signal „par să fie autentice” și că oficialii administrației „analizează modul în care un număr de telefon a fost adăugat din greșeală în grup”.
Șeful Departamentului Apărării, Pete Hegseth, a negat orice infracțiune: „Nimeni n-ar trimite planuri de război prin SMS”. Iar Tulsi Gabbard și John Ratcliffe au declarat, în fața Comisiei pentru Informații a Senatului, că „nu a fost împărtășit niciun material secret”.
De altfel, și Donald Trump a minimalizat această breșă de securitate, care este deja privită drept o pată rușinoasă asupra administrației prezidențiale americane. Au existat și voci puternice care au atras atenția că „așa se întâmplă atunci când președintele angajează oameni fără expertiză în funcții-cheie". Referirea este făcută, printre alții, la Pete Hegseth, care este Secretarul General al Apărării, adică șeful Pentagonului, deși el este jurnalist de profesie.
Ce este Espionage Act?
Însă ce prevede protocolul prin care oficialii guvernamentali comunică informații clasificate și sensibile?
Niște specialiști în drept, consultați de publicația Washington Post, au declarat că includerea jurnalistului Jeffrey Goldberg în grupul de pe Signal ar putea încălca „Legea privind spionajul” (Espioanage Act), valabilă din 1917, dar și alte legi federale. În plus, mai mulți legislatori democrați și chiar și republicani și-au exprimat și ei îngrijorarea și au criticat această scurgere de informații.
Această lege, care datează din perioada Primului Război Mondial, consideră drept infracțiune manipularea necorespunzătoare a oricăror informații referitoare la apărarea națională și este redactată special pentru a proteja informațiile militare și de apărare.
Însă, pentru avocați, întrebarea este dacă utilizarea unui telefon mobil „neprotejat” și a unei aplicații de comunicații disponibile în comerț constituie o „convingere rezonabilă” că informațiile ar putea fi obținute și de către „un adversar al SUA și apoi utilizate împotriva SUA”, așa cum a declarat Nicholas Reese, expert în securitate globală și cibernetică și instructor adjunct la Centrul pentru Afaceri Globale al Școlii de Studii Profesionale din cadrul Universității New York.
Guvernul federal are protocoale diferite pentru gestionarea informațiilor, în funcție de nivelul de secretizare al acestora. Însă planurile de război și proiectele care privesc armele sau utilizarea lor se numără printre informațiile considerate „strict secrete”. The Atlantic a raportat că Hegseth a postat, în chat-ul de Signal, „detalii operaționale” despre „atacurile viitoare și despre ținte, arme specifice și succesiunea atacurilor.”
În general, guvernul federal solicită oficialilor să gestioneze personal informațiile clasificate de nivel înalt. De obicei, telefoanele mobile personale și alte dispozitive electronice sunt lăsate în afara acelor camere securizate în care au loc întâlniri confidențiale, așa cum a precizat un membru al comisiei pentru securitate cibernetică și protecția infrastructurii din Camera Reprezentanților, citat de Washington Post.
Într-o postare, avocatul Mitch Jackson precizează că procurorii pot susține că această scurgere de informații îndeplinește anumite criterii ale Espionage Act.
„Planurile operaționale de atac asupra Yemenului îndeplinesc definiția informațiilor privind apărarea națională. Acestea erau planuri militare de nivel înalt și detalii despre informații privind o operație în curs de desfășurare. Prin utilizarea unui chat Signal nesecurizat, ei au transmis efectiv detaliile planului de război unei persoane neautorizate care nu avea autorizație de securitate”, a postat Mitch Jackson.
Avocatul a adăugat că, chiar dacă oficialii nu intenționau ca jurnalistul să vadă planurile, aceștia au dat dovadă de „cel puțin o neglijență gravă” în păstrarea informațiilor secrete.
Senatoarea de Michigan Elissa Slotkin a făcut și ea referire la Espionage Act, într-o postare: „Dacă aceștia ar fi fost soldați obișnuiți sau ofițeri civili CIA, așa cum am fost eu, ar fi fost mustrați, probabil concediați, urmăriți penal și posibil închiși. Dar această administrație crede că e mai presus de lege și se pare că lor nu le pasă ce forțe americane și operații americane pun în pericol.”
În „dosarele prezidențiale” și legea federală privind arhivele, există legi stricte atunci când vine vorba de manipularea și păstrarea înregistrărilor guvernamentale.
Jurnalistul Jeffrey Goldberg susține că unele dintre mesajele din chat-ul de grup au fost setate să dispară după o săptămână. Dar în mod normal, comunicările oficiale din partea guvernului trebuie să fie arhivate automat sau cei implicați trebuie să păstreze mesajele respective.
Până în prezent, nu există nicio dovadă că cineva din grup a păstrat mesajele. „Este o încercare de a evita răspunderea în temeiul Official Records Act”, a declarat generalul Barry McCaffrey.
”Păstrarea înregistrărilor nu este doar pentru responsabilitate. Dacă adversarii noștri vă pot încălca comunicațiile nesecurizate și nu vă arhivați informațiile, este efectiv imposibil să evaluați cât de multe daune ați provocat. Ei își acoperă propria piele, riscându-le pe ale noastre”, a adăugat deputatul de Illinois, Sean Casten.
Avocatul Mitch Jackson a declarat că chat-ul Signal utilizat de grup în afara canalelor oficiale a fost „exact” tipul de comunicare care se încadrează în definiția unei înregistrări oficiale.
În ceea ce privește riscurile utilizării aplicației Signal, există riscuri, după cum preciza Departamentul Apărării în 2023, atunci când a fost definită această aplicație drept „necontrolată” și una prin care persoanele „nu sunt autorizate să acceseze, să transmită, să proceseze informații non-publice ale Departamentului de Apărare”. Printre exemple de astfel de aplicații, Departamentul de Securitate a enumerat atunci și iMessage, de la Apple, dar și WhatsApp.
Conform memoriului semnat de șeful de informații al Departamentului de Apărare de atunci, John B. Sherman, aplicațiile care sunt autorizate să acceseze informațiile Departamentului de Apărare sunt controlate de un sistem de management integrat, care „poate impune controale asupra aplicației și datelor, într-un mod care poate reduce riscul de compromitere a datelor sau de expunere/scurgere de date către aplicații necontrolate”.
„Signal oferă un anumit nivel de protecție pentru mesaje, deoarece este o platformă criptată, dar nu este potrivită pentru conversații foarte sensibile sau clasificate", a declarat Matt Blaze, profesor de informatică și drept la Universitatea Georgetown, conform The Washington Post. Signal rulează pe „dispozitive fundamental nesigure” – smartphone-uri și laptopuri conectate la internet, care pot fi „supuse la tot felul de atacuri împotriva dispozitivelor care nu au nimic de-a face cu securitatea software-ului”.
În cazul în care un serviciu de informații străin sau o altă agenție calificată obține un telefon implicat într-o conversație sensibilă, ar putea avea acces la mesajele stocate, a spus Blaze, chiar dacă Signal are și acea caracteristică ce permite mesajelor stocate să dispară după un timp specificat de utilizator.
„Signal face cât poate pentru a șterge mesajele, prin acele mesaje care dispar, dar totuși rulează pe o platformă fundamental vulnerabilă”, a precizat Blaze.
Singurele persoane care ar trebui să aibă acces la informații clasificate sunt cele pe care protocolul național de securitate le-a autorizat să primească acele informații, persoanele care trebuie să cunoască informațiile pentru că au nevoie de ele în exercitarea serviciului lor, dar și persoanele care au încheiat un acord de confidențialitate, potrivit Centrului pentru Dezvoltarea Excelenței în Securitate, o direcție din cadrul Agenției de Contrainformații și Securitate pentru Apărare.
Trei legi ar fi fost încălcate
Experții juridici au spus că adăugarea unui jurnalist la o conversație de grup cu informații secrete ar putea încălca trei legi: Legea Spionajului, care se referă la manipularea greșită a informațiilor clasificate, Actul Federal de Înregistrări și Legea Înregistrărilor Prezidențiale. Acestea mandatează păstrarea secretă a înregistrărilor guvernamentale și prezidențiale.
Chiar și în afara informațiilor clasificate, migrarea în masă a corespondenței către Signal, în rândul lucrătorilor federali, după ce președintele Donald Trump a preluat mandatul, ar putea fi împotriva regulilor conform cărora majoritatea corespondenței guvernamentale și a comunicațiilor interne trebuie să fie păstrate și arhivate.
Ryan Goodman, un avocat care a fost consilier special al Departamentului de Apărare în 2015 și 2016, a declarat că prevederea Legii privind spionajul ar fi cea mai relevantă lege care îi incriminează pe cei cărora li se încredințează orice document legat de apărarea națională și care, „din neglijență gravă”, permit ca aceste documente să fie scoase din custodia lor corespunzătoare.
Legea Spionajului s-ar putea aplica în continuare, chiar dacă informația nu a fost clasificată din punct de vedere tehnic, așa cum au spus Gabbard și Ratliffe, în cazul în care acea informație ar putea afecta securitatea națională.
„Nu este vorba doar de manipularea greșită a informațiilor. Dar pur și simplu este, de fapt, o situație în care cineva a primit informațiile și nu ar fi trebuit să o facă. Acest lucru este folosit ca factor important pentru Departamentul de Justiție în ceea ce privește inculparea sau nu a unei persoane”, a spus Goodman.
În plus, faptul că The Atlantic a raportat că unele dintre mesaje au fost programate să dispară după una sau patru săptămâni ridică și alte îngrijorări legate de legile federale privind înregistrările, după cum a declarat J. William Leonard, cel care a supravegheat sistemul de clasificare al Executivului în ceea ce privește informațiile de securitate națională, în mandatul președintelui George W. Bush.
„Decizia de a dezvălui brutalitatea războiului este probabil una dintre deciziile fundamentale pe care le are un președinte și, evident, acestea sunt tipurile de lucruri care trebuie păstrate pentru posteritate”, a spus J. William Leonard.
Înalți oficiali ai administrației Trump au declarat, în ultimele săptămâni, că vor investiga „în mod agresiv” scurgerile neautorizate de materiale sensibile și clasificate către jurnaliști, de la persoane din agențiile de spionaj ale SUA și din Departamentul Apărării. În acest sens, orice investigație a scurgerii de informații ar putea veni de la FBI, a spus Leonard, deși agențiile de investigație ale armatei ar putea și ele să lanseze o anchetă. În mărturia de marți din fața Comisiei de Informații din Senat, directorul FBI, Kash Patel, a refuzat să spună dacă structura pe care o conduce a deschis o investigație.
„Dacă ar fi cazul unui ofițer militar sau al unui ofițer de informații și ar avea acest tip de comportament, el ar fi concediat”, a declarat senatorul Mark R. Warner.
