La Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu, tradiția și inovația sunt constantele evenimentelor, încă de la prima ediție. Anul acesta, festivalul a fost deschis cu o reprezentație rară: un spectacol de teatru Noh, adică o tradiție japoneză, veche de peste 700 de ani. La premieră a fost prezent și ambasadorul României la Viena, Emil Hurezeanu.
Yamamoto Noh, din Osaka, este una dintre cele mai cunoscute companii teatrale din Japonia. Spectacolul pe care actorii niponi l-au oferit publicului la Festivalul de Teatru de la Sibiu este o formă de teatru tradițional japonez, inclus în patrimoniul UNESCO.
La premiera de la Sibiu a spectacolului, l-am întâlnit pe Excelența Sa Emil Hurezeanu, ambasadorul României la Viena. Este unul dintre cei mai fideli spectatori ai festivalului, cu atât mai mult cu cât este orginar din Sibiu.
Emil Hurezeanu, ambasadorul României la Viena: „Eu am o dublă centralitate. Fiecare dintre noi avem mai multe centralități, dar eu sunt sibian. Asta n-ar fi mare lucru, dar sunt unul dintre cei mai vechi însoțitori, companioni de drum ai acestui festival, adică am fost și la prima ediție, poate nu chiar la fiecare în ultimii 30 de ani, dar hai să zicem că eu am îmbătrânit în timp ce festivalul creștea. Și sunt de fiecare dată și acasă, dar îmi văd casa nu cu nostalgie, ci cu interes, cu curiozitate, redescopăr de la an la an formule noi, inovative, cu resurse nebănuite, începând cu cel care-l alimentează de atâția ani, cu toată această mobilizare de forțe, care este extraordinară pentru România, unică, și cred că se repetă în lume de două trei ori.”
Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu a devenit foarte apreciat în întreaga lume, în special în anul 2007. Atunci, Sibiul a fost capitală culturală europeană și tot de atunci festivalul a fost comparat cu alte evenimente de gen: Festivalul de la Avignon, Franța, și Edinburgh, Scoția.
Emil Hurezeanu, ambasadorul României la Viena: „Ar trebui să fim convinși că suntem mult mai buni decât renumele nostru oglindit în noi înșine, în propria noastră percepție. Noi suntem pregătiți să ne judecăm hiper critic, în cel mai bun caz, și cinic și sarcastic, în cel mai rău caz. E o lipsă de încredere în noi, care vine dintr-un fel de autoconcentrare, dintr-un fel de percepție centripetală, deci care adună în loc să centrifugheze, în loc să răspândească. Or, succesul unei operațiuni, într-o lume atât de deschisă, într-o lume atât de deschisă de decenii, cum este lumea noastră, globalizare, digitalizare, comunicare multistratificată, este să te deschizi, să te compari cu cei mai buni, și, în felul acesta, devii și tu cel mai bun. Deci asta este rețeta.”
