Roman și Alexandra sunt doi tineri din Kiev pentru care Constanța a devenit acum acasă. În ciuda greutăților provocate de război, ei au găsit energia de a merge mai departe și un scop pentru viața de zi cu zi, într-o țară străină.
„România e un loc minunat, ne-a oferit siguranță”
Alexandra: „Salut, copii!”
„Bună ziua!”
„Buna ziua!”
Alexandra are 28 de ani și este profesoară. Și-a părăsit țara la o zi după începerea războiului din Ucraina, împreună cu soțul și băiețelul lor, Oreste. A știut de la început că orice ar fi, trebuie să meargă mai departe și, în ciuda provocărilor, dar și a barierei lingvistice a reușit să deschidă o grădiniță la Constanța, special pentru copiii ucraineni. Drumul nu a fost ușor și a însemnat mai bine de o jumătate de an de drumuri, întocmiri de documente și încercări de a găsi finanțare.
Alexandra Pronina, refugiată: „Obiectivul meu nu era să deschid, pur și simplu, o afacere. Intenția era să fac ceva pentru Ucraina, să păstrez identitatea, limba, cultura. Nimeni nu știa cât va ține războiul, iar efortul de a deschide grădinița a fost decizia mea fermă”.
30 de copii au fost înscriși până acum la grădinița Alexandrei, care a creat de asemenea și locuri de muncă pentru refugiați.
Tatiana Kravcenko, refugiată: „În noiembrie, voi face deja un an de când sunt în Constanța. În Centrul de Dezvoltare „Sinergia” lucrez deja din februarie. Îmi place mult. Sunt oameni agreabili. Le mulțumesc că ne-au primit la ei în Constanța. Vom munci, trăi și aștepta victoria. Mulțumim.”
Svetlana Pravini, refugiată: „Am absolvit Academia de muzică. Lucrez cu copiii de 11 ani. Aici lucrez cu ei în continuare. Sunt foarte bucuroasă.”
Alexandra recunoaște că întoarcerea în Ucraina nu mai este o opțiune, cel puțin în viitorul apropiat. Vrea să rămână la Constanța pentru a-i oferi fiului un viitor în deplină pace.
Alexandra Pronina, refugiată: „România este un loc minunat, care ne-a adus cunoscuți noi, oameni noi, ne-a oferit siguranță. Aici mă simt în siguranță. De aceea, în următorii 10 ani, vom rămâne în Constanța, în România, iar după aceasta copilul meu va decide singur dacă să se întoarcă în Ucraina sau să rămână în România”.
Soțul Alexandrei, Roman, de profesie economisit a susținut-o în crearea proiectului. Suferă de dizabilități motorii și tot ce își dorește este să trăiască în pace.
Roman Pronin, refugiat: „Nu vreau să mă întorc în Ucraina, fiindcă nu mai văd în acest moment sensul să trăiesc acolo. Da, oamenii continuă să trăiască acolo, dar sunetul permanent al sirenelor, exploziile, insecuritatea, subsolurile. Nu vreau ca fiul meu să se afle în acel loc de groază. Și în acest moment văd perspective în această țară, care are mai multe similitudini cu mentalitatea noastră din Ucraina. Singurul impediment sunt micile bariere lingvistice. Dar toate aceste lucruri pot fi depășite și să mergem mai departe”.
În județul Constanța trăiesc acum aproximativ 9.000 de refugiați ucraineni, cei mai mulți dintre ei, în Constanța și Năvodari. Pentru a-i ajuta pe refugiații ucraineni, pe lângă ONG-uri, autoritățile locale organizează, prin intermediul Inspectoratelor Școlare Județene, cursuri gratuite și intensive de limbă română. Programul a fost elaborat de Inspectoratul General pentru Imigrări și Ministerul Educației.
