După încoronarea Regelui Charles al III-lea, pronunțarea în limba română a noului nume al monarhului creează o ușoară confuzie. Se presupune că traducerea în limba română a numelui Regelui Charles al III-lea să fie Carol al III-lea.
Adaptarea numelor britanice în limba română mai are un precedent. Regina Marii Britanii a fost cunoscută în România ca Elisabeta a II-a, nu Elisabeth.
Politologul Cristian Pîrvulescu a explicat la Euronews România că această adaptare a numelui noului rege al Marii Britanii nu este deloc străină. Astfel, în cărțile de istorie precedenții regi Charles au fost echvalați în limba română sub numele de Carol.
„Obișnuiți cu formulele anglo-saxone, am uitat că în istoria Angliei, primii doi Charles, în limba română au fost Carol. Carol I Stuart care este cel care succedă Elisabetei I și care este dinastia scoțiană, de Stuart, fiul Mariei Stuart care preia cele două coroane în același timp. Este prima dată când unirea personală are loc și apoi Charles al II-lea Sturat este cel care a luat locul tatălui său și a continuat din 1660 până în 1685. Apoi dinastia Stuart a dispărut pentru că nu era o diastie protestantă. Au fost înlocuiți cu William al III-lea de Orania și fiica lui Iacb al II-lea, apoi a fost Regina Anne și apoi a venit casa de Hanovra. Singurul lucru care a contat atunci a fost confesiunea. Englezii au vrut să fie absolut siguri că regele va fi de confesiune protestantă”, a explicat profesorul Cristian Pîrvulescu.
Ce însemnătate are jurământul Regelui
Politologul a precizat și că jurământul depus de Regele Charles al III-lea are o semnificație aparte. Astfel că monarhul se angajează să mențină independența confesionară a Scoției.
„Și mai e un lucru interesant apropo de jurământul de sâmbătă al Regelui, poate multă lume s-a întrebat de ce singurul jurământ pe care Regele îl face este că va menține independența bisericii scoțiene, pentru că scoțienii aveau o biserică separată, tot protestantă dar presbiteriană, se temeau că vor fi copleșiți de anglicani, și atunci când s-a realizat unirea între Scoția și Anglia, în 1707, s-a cerut acest jurământ pentru că s-a considerat că din partea monarhului să se angajeze că va respecta independența confesională a Scoției care este un fel de certificat de independență a Scoției.”, a explicat politologul.
Moartea Reginei în Scoția nu a fost întâmplătoare
Cristian Pîrvulescu a percizat și că moartea Reginei Elisabeta a II-a ar mai putea avea o însemnătate. Regina ar fi ales să își petreacă ultimele zile în Scoția pentru a trasmite un ultim mesaj de unitate și de apartenență a Scoției la Regat.
„Astăzi discutăm despre acestă posibilă separare a Scoției de Regatul Unit și cred că Regina a ales să stea și să moară în Scoția pentru că a vrut să lase moștenire un Regat unit. Cred că a fost un ultim mesaj politic pe care l-a dat. [...] Este un gest pe care Regina l-a făcut dacă l-a făcut într-adevăr, Regina a dovedit enorm de multă viziune”, a menționat Cristian Pîrvulescu.
