Sudul Europei se confruntă cu temperaturi record în această vară. Valul de căldură, denumit Cerberus, a adus în ultima săptămână temperaturi de peste 38 de grade Celsius, afectând zone extinse din Spania, Italia și Grecia.
Vara trecută, când Marea Britanie s-a confruntat cu primul avertisment de căldură extremă din istorie, sindicatul britanic GMB a solicitat adoptarea cât mai curând posibil a unei legi privind "căldura prea mare pentru a munci", pentru a-i proteja pe muncitori să nu fie forțați să lucreze la temperaturi caniculare și periculos de nesănătoase.
Apelul lor a ridicat întrebarea: când este prea cald pentru a lucra și de ce nu avem mai multe reguli în această privință?
Euronews.com a studiat legislația mai multor țări europene, pentru a vedea care sunt recomandările și măsurile luate pentru a proteja persoanele care lucrează pe căldură.
La nivelul Uniunii Europene, nu există o normă comună care să definească temperatura maximă admisă la locul de muncă. Însă unele țări au pus în aplicare propriile norme.
Când este prea cald pentru a munci?
În Regatul Unit, nu există nicio reglementare care să definească cât de fierbinte trebuie să fie un loc de muncă pentru ca un lucrător să poată cere în mod justificat să fie trimis acasă.
Orientările în materie de sănătate și siguranță cer ca locul de muncă să fie „confortabil”, dar este definit doar frigul excesiv, precizând că temperaturile nu trebuie să scadă sub 16 grade Celsius într-un mediu de birou sau 13 grade dacă munca este solicitantă din punct de vedere fizic.
Nu se menționează o limită superioară, care probabil că nu era considerată necesară în urmă cu câteva decenii, dar care este acum o problemă arzătoare.
La nivelul Uniunii Europene, nu există o normă comună care să definească temperatura maximă permisă la locul de muncă. Însă unele țări au implementat propriile lor norme.
Franța
În Franța, „Code du Travail” - care dictează legislația muncii din această țară - nu stabilește o temperatură maximă la locul de muncă, dar le cere angajatorilor să se asigure că lucrătorii lor își pot face treaba în condiții de siguranță - ceea ce ar putea include, fără îndoială, protejarea lor de riscurile reprezentate de căldura extremă.
Conform unui articol din cod, angajatorii din sectorul construcțiilor trebuie să le ofere lucrătorilor lor cel puțin 3 litri de apă pe zi - ceea ce ar putea fi considerat un ajutor esențial în zilele caniculare.
O altă dispoziție permite lucrătorilor să își întrerupă activitatea atunci când se tem de un pericol imediat pentru viața lor - dar dacă acest lucru ar include un val de căldură este supus interpretării și nu este definit în mod explicit de lege.
Italia
Legislația muncii din Italia nu definește o temperatură maximă permisă la locul de muncă, dar, la fel ca în Franța, cere angajatorilor să se asigure că lucrătorii lor sunt capabili să își desfășoare activitatea în condiții de siguranță.
Potrivit unei decizii din 2015 a celei mai înalte curți de apel din țară, lucrătorii au dreptul de a-și întrerupe activitatea - fără a-și pierde venitul sau a fi concediați - dacă angajatorul lor nu garantează condiții de muncă sigure sau îi obligă să lucreze la temperaturi „prohibitive”.
În decizia din 2015, instanța s-a pronunțat într-un caz care implica temperaturi extrem de scăzute - dar nu există niciun motiv pentru care aceeași linie directoare să nu fie aplicată și în cazul temperaturilor extrem de ridicate.
Germania
Pe măsură ce temperaturile cresc, și germanii au început să se întrebe care le sunt drepturile atunci când vine vorba de a fi „Hitzefrei auf der Arbeit” - fără căldură la locul de muncă - la fel cum elevii au voie să lipsească de la școală din cauza căldurii din timpul verii.
Germania definește temperatura maximă care ar trebui să fie atinsă la locul de muncă ca fiind de 26 de grade Celsius în condiții normale, dar aceasta nu este o limită consacrată prin lege. În cazul în care temperaturile depășesc 26 de grade Celsius, angajatorii trebuie să se asigure că lucrătorii își desfășoară activitatea în condiții de siguranță, inclusiv prin furnizarea de apă potabilă atunci când termometrul atinge 30 de grade Celsius și prin acordarea de pauze.
Atunci când un loc de muncă atinge temperaturi de peste 35 de grade Celsius, acesta este considerat „impropriu” pentru muncă dacă nu se iau măsuri suplimentare. Acest lucru nu înseamnă că lucrătorii au voie să plece acasă: mai degrabă, angajatorii ar trebui să se asigure că răcesc încăperea.
Spania
Mai mult decât celelalte țări menționate, Spania reglementează destul de clar temperatura maximă la locul de muncă.
Institutul Național de Igienă și Securitate la locul de muncă din această țară precizează că o temperatură cuprinsă între 17 și 27 de grade Celsius este necesară pentru munca de birou, în timp ce munca care necesită un efort fizic ușor ar trebui să fie efectuată la o temperatură cuprinsă între 14 și 25 de grade Celsius.
În cazul în care un angajator nu respectă aceste cerințe, lucrătorii îl pot denunța la un organism guvernamental, la Inspección de Trabajo y Seguridad Social (Inspecția Muncii și a Securității Sociale) sau la un sindicat al lucrătorilor pentru a se asigura că respectă legea.
În toate aceste patru țări, orientările naționale impun angajatorilor obligația de a avea grijă de personalul lor, iar unele dintre ele permit ca lucrătorii să își întrerupă activitatea în cazul unor temperaturi periculos de ridicate. Dar sindicatele lucrătorilor încearcă să determine guvernele să recunoască o temperatură maximă peste care nu ar trebui să fie permisă munca.
