În medie, războaiele purtate în ultimii 200 de ani au generat aproximativ 50 de victime pe zi, pe câmpul de luptă. Războiul din Ucraina este însă mult mai sângeros. În ultimele zile, William Burns, directorul CIA, Richard Moore, șeful MI6 și Mikk Marran, șeful serviciului de intelligence al Estoniei, au spus cu toții că aproximativ 15.000 de ruși au murit până în prezent în operațiunile militare din Ucraina. Asta înseamnă o medie de peste 100 de victime pe zi.
„Mă aștept ca războiul să depășească caracterul letal al altor mari războaie europene, în afara celor două războaie mondiale, cum ar fi războiul franco-prusac de la 1870-1871”, spune Paul Poast de la Universitatea din Chicago.
Estimări diferite privind numărul rușilor uciși în război
Victimele militare se împart în două categorii – uciși în acțiune și răniți în acțiune. În cazul celor din urmă, unii dintre ei pot deceda mai târziu. Cei care sunt capturați și luați ca prizonieri de război și cei dispăruți sunt numărați separat. Unele estimări ale victimelor rușilor acoperă doar personalul armatei. Altele includ forțe din Rosgvardia (Garda Națională), FSB (succesorul principal al KGB) și forțe din afara armatei. Alte rapoarte includ luptători din milițiile susținute de republicile Luhansk și Donețk.
Oficialii americani consideră că între 15.000 și 20.000 de ruși, din toate aceste categorii, au murit în total de la începutul războiului. Pe 29 iunie, Ben Wallace, ministrul Apărării din Marea Britanie, declara că 25.000 de ruși au fost uciși. Ucrainenii au propriile lor estimări – 38.500. Aceste diferențe indică faptul că la mijloc sunt o mulțime de presupuneri. O estimare corectă a celor răniți este și mai dificil de efectuat.
Raportul victimelor în cazul Rusiei
În Primul și al Doilea Război Mondial, raportul mediu de victime în armata americană a fost puțin peste trei la unu (trei soldați răniți pentru fiecare soldat ucis). Lucrul aesta s-a schimbat de-a lungul secolului al XX-lea.
Cercetările efectuate de Tanisha Fazal de la Universitatea din Minnesota arată că raportul dintre răniți și uciși a crescut în perioada postbelică, deoarece soldații sunt mult mai sănătoși, au echipament de protecție mai bun și sunt evacuația mai repede în cauzul în care sunt răniți.
Dacă aceștia beneficiază și de o îngrijire medicală mai bună, șansele de a fi salvați cresc considerabil. Un război care a ucis 1.200 de soldați în 1860 ar trebui să producă doar 800 de victime până în 1980.
În cazul războiului din Irak (2003 – 2011), raportul în cazul armatei americane a fost de nouă la unu, asta pentru că majoritatea soldaților răniți erau evacuați rapid de pe câmpul de luptă cu ajutorul elicopterelor. Dar în cazul Rusiei, acest lucru ar fi dificil de realizat pentru că ucrainenii doboară în mod constant elicopterele rușilor.
Estimările realizate de șefii serviciilor de intelligence din SUA și Marea Britanie indică o medie de trei la unu în cazul rușilor. Raportul poate avea implicații importante pentru modul în care judecăm gravitatea conflictului.
Alegerea unui raport de 3:1 în cazul Rusiei de către William Burns și Mikk Marran, sugerează că aproximativ că 60.000 de soldați ruși au fost scoși de pe câmpul de luptă. Pe de altă parte, dacă estimările lui Ben Wallace sunt corecte, atunci 100.000 de soldați ruși au fost scoși de pe câmpul de luptă. Astfel de pierderi de amploare ar putea explica de ce rușii întâmpină dificultăți în cazul înaintării lor în Donbas și de ce apelează la batalioane de rezervă și la voluntari.
Dacă ucrainenii vor pregăti o contraofensivă în perioada următoare, în regiunea Herson, atunci forțele militare ruse, tot mai reduse, ar putea întâmpina dificultăți majore.
