Talentat, generos și cu un bun simț cum rar întâlnești în lumea artistică. Așa îl descriu apropiații pe Mitică Popescu, marele actor român care a murit marți la vârsta de 86 de ani. Puțini știu că marele actor a stat trei ani în temnițele comuniste. Nevinovat. Asistase la discuția unor tineri care plănuiau să fugă în America, iar Securitatea a aflat.
A refuzat să-și denunțe prietenii
Actorul povestea cu un zâmbet amar într-un interviu că a primit porție dublă de arpacaș din partea unui gardian atunci când a împlinit 22 de ani în închisoare. Mitică Popescu a fost ridicat de la Institutul de Teatru și dus în arest. Se întâmpla în 1958.
Mitică Popescu: „Am auzit niște porți în urma noastră și undeva unde era numai lumina de bec. Mi-a luat cureaua, șireturi și m-a băgat într-o celulă. 66 de zile am stat singur. Era o celulă în care făceam patru pași și stânga împrejur. Nu aveam voie să stau întins în pat. Venea cu micul dejun.125 de grame de pâine, un pătrățel de marmelada si o apă maronie.”
Cristina Modreanu este jurnalist si cronicar de teatru. În cartea sa, „Teatru ca rezistență” a documentat cazurile mai multor artiști urmăriți în perioada comunistă.
Cristina Modreanu – jurnalist și cronicar de teatru:„Mitică Popescu a prins o perioadă foarte rea în care această tentativă de evaziune era pedepsită foarte grav. A avut foarte mare ghinion.”
Actorul a rememorat ancheta în urma căreia a fost condamnat pentru ceea ce regimul numea nedenunțare de acte preparatorii pentru trecerea frontierei. Adică a refuzat să-și denunțe prietenii.
Mitică Popescu: „Bă, știai că aia au scris la Ambasada Americană să plece...nu știu ce. Da. Stai jos. Și am stat trei ani. Asta a fost ancheta mea. Rugămintea mea era...că aproape nu mai știam să vorbesc.. să mă bage cu cineva.”
Reporter: „Câți ani aveați?”
Mitică Popescu: „Păi 22 i-am făcut acolo. A aflat gardianul care era de serviciu și mi-a dat încă o porție de arpacaș.”
Drumul către marea scenă a teatrului românesc
Inițial a fost în arest la Malmaison, un centru de anchetă al Securității aflat pe Calea Plevnei în București, iar apoi a fost mutat la Jilava.
Mitică Popescu: „Și de la Jilava...am intrat în februarie. Și în luna iunie ne-au scos la muncă la Periprava. Și la Periprava am lucrat la prășit. Era vară, beam apă caldă din Dunăre și ne mâncau țânțarii.”
Mitică Popescu a ajuns în Balta Brăilei unde a construit diguri și canale de irigare.
A fost eliberat după trei ani și a găsit puterea să își reia drumul către marea scenă a teatrului și filmului românesc.
Cristina Modreanu, jurnalist și cronicar de teatru: „În 63 a intrat din nou la Facultate după ce ieșise din închisoare și în 67 a terminat fiind angajat mai întâi la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț și apoi la Teatrul Mic. Nu e ușor să treci prin așa ceva și nu îți revii foarte simplu chiar și după aceea. Nu știu în ce măsură i-a modificat temperatul sau felul de a fi, dar Mitică Popescu era un om mai degrabă taciturn, foarte discret. Cred că undeva o tristețe rămăsese undeva in el după această experiență.”
Valentin Teodosiu, actor: „Era un actor și un om generos, îi încuraja pe tineri. Era de un bun simț cum rar întâlnești în această meserie. și uite că l-am pierdut. Îmi pare tare rău de nea Mitică că îmi era tare drag. Făceam o șuetă extraordinară.”
Valoarea marilor artiști
În fața apropiaților săi, Mitică Popescu avea puterea să povestească chiar cu umor momentele din detenția comunistă.
Mitică Popescu: „Ne-a scos la sortat arpagic. Mare greșeală. Jumătate a dispărut pentru că l-am mâncat. Nu ne-au mai scos la arpagic.”
Reporter: „Ce v-a ținut? Ce v-a dat putere?”
Mitică Popescu: „Dumnezeu, care mi-a dat și talent. Că numai Dumnezeu îți dă.”
Bun prieten cu Mitică Popescu, actorul Valentin Teodosiu își dorește ca generațiile tinere să aprecieze mai mult valoarea marilor artiști.
Valentin Teodosiu, actor: „Habar nu au. Nici nu sunt informați. Nici nu știu cine e nea Mitică Popescu. Dacă a jucat la Steaua sau la Craiova. Ar fi bine să îi respectăm pe înaintașii noștri, pe marii actori care încă mai sunt în viață.”
