Pe vremuri un oraș plin de oameni și de viață, Cugirul de acum e departe de ce a fost înainte de Revoluție. Pe aici trecea ceea ce era cunoscut atunci ca fiind cel mai lung tren de navetiști din Europa. ”Cugireana” aducea pe șine mii de muncitori la Uzina Mecanică de aici și devenise practic simbolul orașului. După 1990, uzina a redus numărul de angajați, astfel că de la an la an, trenul navetiștilor avea tot mai puțini... navetiști. Într-un final, linia a fost închisă, iar Cugirul a rămas izolat feroviar de restul țării.
Aceeași situație e și la Hunedoara, unde lipsa trenurilor înseamnă și lipsa investițiilor. Atât Cugir, cât și Hunedoara sunt la câteva zeci de kilometri de un coridor feroviar paneuropean care leagă țara de la vest la est.
Urmăriți un nou episod din campania Euronews ”România pierde trenul”.
1 martie 2018 este ziua în care era feroviară din Cugir avea să se încheie. Pe aceste șine trecea ultimul tren, fie că ne referim la trenurile de marfă sau cele de călători. Pentru că vorbim de trenurile de călători, ei, bine, lungimea peronului este una impresionantă, sunt aproape 700 de metri de peron. Pentru că pe aici trecea cel mai lung tren de navetiști din Europa. Oamenii locului spun că erau momente în care unii dintre călători nu aveau loc să mai coboare din tren pe acest peron.
În vremurile de glorie, Cugir era orașul în care veneau să-și caute de muncă oameni din toată țara.
Furdui Călin, viceprimar Cugir: Era o mândrie locală, ținând cont de faptul că aici, în Cugir, a funcționat vreme de mulți ani o întreprindere mecanică cu o producție diversificată, în care, în vremurile bune, munceau aproape 20.000 de muncitori.
Aproape toți veneau pe calea ferată și se îndreptau spre Uzina Mecanică, unde se producea armament, muniție, dar și mașini de spălat și de cusut. ”Cugireana”, așa cum era cunoscut trenul la acea vreme, lega orașul cu restul țării, iar muncitorii făceau naveta chiar și de la zeci de kilometri distanță, din Alba, Sibiu sau Hunedoara.
”Prin `78-80. A fost sărbătoare mare, au ieșit și copiii de la școală și așteptau cu flori când a venit locomotiva electrică de la Șibot încoace, era electrificat, foarte mare bucurie, cu flori. A durat perioada asta cam până prin după Revoluție. Să nu exagerez, până prin `97-98. Pe urmă o luat-o un privat și era compusă din două vagoane și locomotivă. Erau prea puțini navetiști atunci, uzina s-a restructurat fantastic de mult. De la 18.600 de angajați am ajuns la circa 2 mii”, spun un locuitor din Cugir.
În anii de dinainte de Revoluție, trenul ajunsese să aibă cel puțin 17 vagoane etajate
Era atât de lung încât era obligat să se fracționeze la intrarea în stația CFR Cugir ca oamenii să poată ajunge la peron. Și tot nu era suficient de încăpător. Oamenii povestesc cum se stătea și printre scaune, pe culoare sau direct pe scările vagoanelor.
”Era cel mai lung din Europa. Și într-adevăr era, nu am auzit pe altundeva să fie cu 17 vagoane, minimum 17 și nu erau suficiente și supraetajate”.
”Era fabrica în perioada de glorie, de lucrau toate secțiile, nu numai armament, lucrau la mașini de spălat, de cusut, tâmplărie, de toate, erau navetiști. Erau oameni care veneau din jos, făceau naveta de la Șibor, Teiuș, Alba, Sebeș, din partea de la Simeria și erau și de aici oameni care mergeau la serviciu, mai ales elevii la școală la Alba, muncitori care mergeau de lucrau la Alba. Erau călători tot timpul, cel puțin, când erau muncitorii la fabrică dimineața, erau ca furnicile”, spun oamenii.
După Revoluție, Uzina Mecanică de la Cugir și-a redus dramatic numărul de angajați
De atunci, trenul s-a tot golit de navetiști.
”Cugireana” s-a oprit definitiv în 2006, la exact un secol de la momentul înființării. Bucata de cale ferată Șibot-Cugir a ajuns astfel la un operator privat, însă deja nu mai dădea randament. Ultimele curse au fost anulate în 2018, iar de atunci Cugir a dispărut de pe harta feroviară a României. Zece kilometri despart acum Cugirul de prima stație CFR funcțională.
Cristian Popa, jurnalist Euronews: Suntem în stația Șibot, pe un traseu extrem de important între Timișoara și Sighișoara. Adică suntem la o distanță de mai puțin de 10 km de Cugir, doar că linia ferată de acolo care făcea legătura cu această magistrală importantă a fost din păcate abandonată, la fel și oamenii din localitatea Cugir.
Înainte de 1989, peronul de la Șibot era aglomerat de muncitorii care mergeau spre Cugir.
George Ola, șef Gară Șibot: Era plin, mergea lumea, dar nu mai lucrează mulți la Cugir.
Reporter: Nu mai e rentabil (spre Cugir)?
George Ola, șef Gară Șibot: Probabil, dar nu sunt nici vagoane, locomotive. Linia de aici și până la Vinerea nu s-a mai lucrat nimic la ea, nu s-a mai făcut refacția. Dacă ar merge ceva tren, ar fi cu 30 de km la oră, maxim.
Stația Șibot se află pe traseul Coridorul 4 pan-european, care străbate România de la vest la est, cu linie ferată între Curtici și Constanța. Lucrările de modernizare pe acest coridor au început în urmă cu mai bine de 15 ani. Și încă se lucrează.
Abandon și uitare găsim și la câteva zeci de kilometri distanță
Cristian Popa, jurnalist Euronews: Aproape de gara din Hunedoara, undeva în zare și prin zona pe unde ne aflăm vedem 1, 2, 6, 8 linii de cale ferată. Opt linii, marea majoritate acoperite cu iarbă, semn că pe aici nu a mai trecut un tren de foarte mulți ani.
Era începutul anului 2018 când trecea ultimul tren prin Gara Hunedoara, aflată și ea la doar aproximativ 20 de kilometri de magistrala principală de pe coridorul 4 pan-european. Ruta Simeria-Hunedoara a fost ultima pe care s-a mai circulat în zonă.
Cristian Popa, jurnalist Euronews: Vă imaginați oare cum stăteau lucrurile în momentul în care gara de aici, din Hunedoara, avea viață, trenurile circulau pe aici?! Cum trenurile de marfă pompau bani în economie, iar locuitorii din zonă erau conectați pe calea ferată la celelalte orașe și județe importante din apropiere și nu numai.
Pasager microbuz: Nu mai avem nimic aici. Suntem aici într-un capăt de lume și nu mai avem nimic.
Așa-zisa conservare în care a fost lăsată gara a însemnat, de fapt, uitare. Clădirea monument e acum aproape o ruină. Rămas fără obiectul muncii, șeful gării mai are grijă acum de două halte folosite de trenurile de marfă.
Cristian Popa, jurnalist Euronews: Totul pare abandonat, iar aici era zona de bilete, văd chiar și o frescă foarte interesantă pe peretele din stânga, încă una pe peretele din dreapta. Sigur, se vede amprenta perioadei comuniste, doar că lucrurile au fost lăsate în felul în care se văd, se macină gara de la o zi la alta. Fără o intervenție, în curând, cu siguranță nu mai are multe șanse.
Fără niciun semn de la CFR, autoritățile locale ar vrea să salveze totuși clădirea și să o transforme în muzeu sau într-o zonă expozițională.
Primar Hunedoara, Dan Bobouțanu: Gara este la inima oricărui hunedorean. Zic, domnul ministru, dați-mi mie gara, chiar vreau să fac lucrul ăsta. Ulterior, primesc un răspuns de la Ministerul Transporturilor de la un domn director general. Nu mai țin minte numele. Domnule primar, sigur că da, se poate, dar nu se poate. Adică gara este trecută în domeniul privat al statului și nu v-o putem da.
Hunedoara a fost centru feroviar tot datorită industriei. În 1884 au fost înființate Uzinele de Fier și tot atunci a apărut linia feroviară Hunedoara-Simeria. Până prin anii 2000 a funcționat și o cale ferată care lega Hunedoara de Ghelari, unde erau zăcăminte de fier. Acum, autoritățile locale speră să găsească soluții astfel încât cei aproape 500 de mii de turiști care ajung anual în județ să nu mai folosească doar transportul rutier.
