Regina Maria a fost și este modelul multor generații, poate unul dintre cele mai puternice pe care le-a avut România. Un personaj al istoriei care, prin fiecare pas pe care l-a făcut de-a lungul domniei sale alături de Regele Ferdinand, a construit România modernă.
Mii de fotografii o înfățișează pe Regină, din tinerețe până la sfârșitul vieții. Și fiecare dintre aceste imagini este martorul sensibilității Reginei, al devotamentului și iubirii pe care i le-a purtat României.
„Deosebirea față de ceea ce vedem astăzi, glamourul, în dorința de a epata, la Regina Maria și la generațiile care au fost contemporane, cam ceea ce vedem în poze se și trăia. Deci nu erau diferențe remarcabile, am observant asta, luând un interviu doamnei Sanda Tătărescu Negroponte pentru o carte a mea legată de copilărie. Și am descoperit practic, desi avea o vârstă venerabilă, pe adolescenta și tânăra despre care îmi povestea, cunoscând-o doar din fotografii.
Iar conexiunea cu Regina Maria și Principesa nu era devastator de diferită. Deci vorbim de o lume pe care nu o mai avem, ea este pierdută printre degete, iar cee ace fascinează este de fapt diferența a ceea ce am pierdut. Sunt oamenii secolului XIX care și-au trăit adolescența și prima tinerețe atunci. Bineînțeles că este un alembic al unor straturi sociale.
Ca aristocrat nu însemna să ai conturi în bancă și un palat pe Calea Victoriei sau Aviatorilor, însemna un statut care era foarte bine conturat în obligații. Mai puțin în drepturi. Aveai dreptul de a avea mai multe obligații decât drepturi. Iar lucrurile astea erau transmise cu fiecare generație din familie și a lucrurilor care înconjurau familia. Este vorba despre lumea în care a crescut Principesa, Anglia.”, a declarat Adrian Majuru, istoric.
Sub însemnul regalității: Fotografiile unei tinere principese.
Este expoziția găzduită de Muzeul Nicolae Minovici din București, până pe 27 noiembrie. Fotografiile o înfățișează pe principesa Maria, în tinerețe, înainte ca aceasta să devină Regină.
Este vorba despre imagini care, în trecut, au fost expuse în Capela Muzeului, de colecționarul și medicul legist Nicolae Minovici. Ipostazele în care este prezentată Regina sunt cu tematică religioasă, dar și unele care amintesc de pasiunea Reginei pentru portul popular românesc.
„E foarte interesant felul în care Maria se raportează ca protestantă la religia poporului său de adopție, pentru că este pur și simplu fascinată de cultura noastră, vizitează la începutul tinereții sale, ajunsă aici în Regatul României numeroase biserici și monumente de cult de mare importanță ale României și alege să creeze un stil personal care se reflect atât în vestimentația sa, cât și în decorul interior al Palatului Cotroceni.”, a declarat Mădălina Manolache, curator al expoziției.
Fotografiile Casei Regale, modalitatea prin care arăta devotamentul față de România
Pentru Casa Regală, fotografiile erau și o modalitate prin care își arătau devotamentul față de România. Dar și dorința de promovare a artelor naționale. Sunt fotografii emblematice pentru felul în care Casa Regală a știut să-și întărească legătura cu țara de adopție.
„În mod evident este vorba despre o relație pe care Casa Regală încearcă să o clădească cu poporul de adopție, dar în același timp trebuie să privim această acțiune ca pe un demers de ajutor reciproc. În acea perioadă, e un lucru ai puțin cunoscut, doamnele din înalta societate se raportau și discutau cu Casa Regală pentru a fi ajutate în procesul lor de revitalizare a industriei casnice, a țesutului și a producerii portului popular românesc.
Evident, Regina Elisabeta a fost cea care la început adoptă portul popular, iar la îndemnul său, și evident al doamnelor din înalta societate, și Principesa îi calcă pe urme, ajungând să înțeleagă adevărata valoare a portului popular, la început, așa cum este el prezent în zonele etnografice, iar pe parcurs Regina Maria conturează deja un stil vestimentar al său, propriu, prin amestecarea pieselor vestimentare din mai multe zone etnografice.”, a spus Mădălina Manolache, al expoziției.
„Sensibilitatea, inteligența, exigența se pot vedea în spatele atitudinii surprinse de clișeul fotografic. Și asta vedem de când era foarte tânără, avea 16, 17 ani, când se pregătea să-l cunoască pe Ferdinand, când se pregătea să vină în România, deci venea de acolo, din ființa ei interioară, deci ea a păstrat de fapt acest filon de sensibilitate de secol XIX, pe care au avut-o generații de români care au trăit în această țară, și după Primul Război Mondial.
Este inclusă și smerenia, și loialitatea, și principiile care îți ordonă să spui adevărul, chiar dacă adevărul spus îți va aduce moartea sau îți va distruge statutul sau vei pleca în exil, cum a fost foarte aproape în Primul Război Mondial să i se întâmple. Drept urmare este foarte important să rămâi tu cu sinele, într-un dialog sincer, și-n timp real, ca să nu-ți pierzi mințile, în situații foarte complicate care se petrec în viața ta.”, a mai declarat Adrian Majuru, istoric.
Imaginile cu principesa Maria din cadrul expoziției de la Muzeul Nicolae Minovici au fost realizate de unul dintre cei mai cunoscuți fotografi ai Curții Regale, Franz Mandy. Pe lângă imaginile cu temă religioasă, principesa Maria apare și în ipostaze de altfel binecunoscute: înconjurată de flori sau purtând costumații… spectaculoase.
„Maria ca principesă se joacă foarte mult cu vestimentația și este foarte mult atrasă de abilitatea vestimentației, a costumației de a o schimba, de a o transforma. Această imagine în care Maria poartă o coroană cu raze solare este de fapt o costumație de bal pentru că se organizau conform modei vremii foarte multe baluri care aveau de fapt un scop caritabil.”, a adăugat Mădălina Manolache, curator al expoziției.
Regina Maria, ultima dorință. Este volumul semnat de scriitoarea Tatiana Niculescu, o carte care ne-o prezintă pe Regina Maria la sfârșitul vieții, pe domeniul de la Balcic, locul pe care aceasta îl considera un paradis terestru. Fotografiile din acei ani surprind cel mai bine sensibilitatea Reginei, dragostea sa pentru flori, dar și pentru simbolurile religioase.
„Avem o femeie care se îndrepta spre senectute, era o cu totul altă situație, a trăit și ea foarte multe drame legate de băiatul cel mare, care a renunțat la tron, a renunțat la regina lui, Elena, apoi și-a pedepsit și mama, și a exilat-o cumva la Balcic, a fost un exil NU impus, dar ea a înțeles și s-a retras acolo, n-o mai consulta și atunci a început să facă prostii, un regim de autoritate personal, drept urmare pentru ea a fost prea mult și, în cele din urmă am pierdut-o cu toții. Știm bine, cu puțin timp înainte de Al Doilea Război Mondial, și de a pierde provinciile, o parte din provinciile istorice.
Iar ea a rămas, și cu asta închei, în memoria colectivă, pe straturi sociale și profesionale variate, și ale vârstelor și confesiunilor variate, pentru că ea nu a făcut diferența între cum trebuie să trăiască în palat și cum trebuie să fie în fața societății. Ea a fost aceeași. A fost constantă.
Nu o întâlneai diferită în funcție de situațiile în care se afla și, în fond, pentru a putea rezista, deși nu e ușor, rezista mai bine și pentru echilibrul interior și pentru lucruri care-ți vin în față odată ce ești leader în profesia ta, este bine să păstrezi constanța aceasta și să reduci pe cât posibil diferențele care ți se impun, între a vrea să fii într-un fel și ceea ce ești în realitate.”, Adrian Majuru, istoric.
