Livrarea de arme către Ucraina a scos la iveală o lacună în capacitatea de producție militară a Statelor Unite, care își are rădăcinile în perioada post-Război Rece. În timp ce Pentagonul furnizează arme Ucrainei din propriile stocuri pentru a ajuta Kievul să țină piept invaziei ruse, iar Washingtonul urmărește cu atenție activitățile forțelor militare chineze în jurul Taiwanului, tot mai mulți experți din zona militară avertizează că Statele Unite nu au capacitatea de a produce armamentul de care ar avea nevoie în actualul context internațional încărcat de tensiuni între marile puteri.
Pentagonul, Casa Albă și contractorii militari încearcă să rezolve aceste probleme. Bugetele pentru achiziții militare sunt în creștere, iar Armata SUA oferă furnizorilor contracte multianuale pentru a încuraja companiile să investească mai mult în capacitatea lor de producție.
Stocurile de muniții ale Statelor Unite sunt insuficiente
În primele 10 luni de la atacul asupra Ucrainei, Statele Unite au trimis Kievului atât de multe rachete Stinger din propriile stocuri încât ar fi nevoie de 13 ani de producție, la actualul nivel, pentru a le înlocui, așa cum arată Eric Lipton într-un articol din New York Times. De asemenea, Statele Unite au trimis atat de multe rachete Javelin în Ucraina încât, la nivelul actual de producție, ar fi nevoie de 5 ani pentru a le înlocui.
Dacă ar izbucni un război pe scară largă cu China, în aproximativ o săptămână, Statele Unite ar rămâne fără așa-numitele rachete anti-navă cu rază lungă de acțiune, o armă vitală în orice confruntare cu China, potrivit unei serii de scenarii realizate de Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale.
Din categoria lipsurilor care încetinesc producția putem aminti articole simple, cum ar fi rulmenții cu bile, o componentă cheie pentru anumite sisteme de ghidare a rachetelor, și piesele turnate din oțel, folosite la fabricarea motoarelor.
De asemenea, există o singură companie, Williams International, care construiește turboventilatoare pentru majoritatea rachetelor de croazieră, potrivit lui Seth G. Jones, un fost oficial al Departamentului Apărării, care lucrează în prezent la Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale.
O moștenire a perioadei post-Război Rece
Problemele actuale își au rădăcinile în perioada post-Război Rece. După colapsul Uniunii Sovietice, Statele Unite se aflau într-un mediu strategic permisiv, în calitate de unică superputere a lumii. Prin urmare au fost reduse achizițiile de armament.
În 1993, Norman Augustine, pe atunci director executiv al Martin Marietta, unul dintre cei mai mari contractori militari, a primit o invitație la o cină cu secretarul Apărării, Les Aspin, care îl ajuta pe președintele Bill Clinton să afle cum poate să reducă cheltuielile militare. Mesajul transmis industriei americane de apărare de către Aspin a fost că multe dintre companii trebuiau să dispară, prin fuziune sau prin faliment.
Ca urmare, de pildă, numărul total al șantierelor navale și al producătorilor de rachete tactice a fost redus la jumătate. În scurt timp, Martin Marietta a achiziționat GE Aerospace și General Dynamics' Space Systems, iar apoi a fuzionat cu Lockheed Corporation din California pentru a forma ceea ce astăzi este cunoscut sub numele de Lockheed Martin.
„Provocarea cu care ne confruntăm astăzi a fost una creată de noi înșine”, spune Norman Augustine.
Până în 2016, ca urmare a războaielor din Afganistan, Irak și mai apoi în urma intervențiilor militare din Libia și Siria, Statele Unite își vor goli stocurile de rachete de mare precizie. Pentagonul a accelerat pentru scurt timp producția pentru a reface rezervele de rachete, dar a fost o măsură temporară, așa cum susține William A. LaPlante, Subsecretarul Apărării care supervizează achizițiile militare.
Îndemnat de lobbyiști din industria militară, guvernul Statelor Unite s-a concentrat mai ales pe achiziția de noi nave, avioane și alte echipamente extrem de scumpe, de unde marii contractori reușesc să obțină cele mai mari sume de bani. Dar articole militare mai ieftine, precum rachetele și munițiile, au fost în mare măsură ignorate.
Acest obicei s-a extins și în rândul altor aliații europeni, cum ar fi Polonia, care s-a angajat să cumpere avioane de luptă F-35, care costă aproximativ 80 de milioane de dolari bucata, dar nu a achiziționat suficiente rachete. Așa se face că, în caz de război, stocurile de muniții s-ar fi epuizat după aproximativ două săptămâni.
„Cheltuim o mulțime de bani pe niște sisteme mari foarte rafinate și nu cheltuim sau nu ne concentrăm la fel de mult pe munițiile necesare pentru a le susține”, a declarat în decembrie directorul executiv al Raytheon, un conglomerat american multinațional aerospațial și de apărare cu sediul în Arlington.
Statele Unite încearcă să își crească producția de arme
Conștienți de aceste neajunsuri, cei de la Casa Albă au propus luna aceasta o creștere de 51% a bugetului pentru cumpărarea de rachete și muniții față de 2022, ajungând la un total de 30,6 miliarde de dolari. Acesta pare a fi doar începutul. Bugetul propus de Casa Albă doar pentru achiziția de rachete pentru Forțele Aeriene ar urma să crească la aproape 13 miliarde de dolari până în 2028, de la 2,2 miliarde de dolari în 2021. Pe termen lung, este posibil ca această creștere a cheltuielilor militare să se traducă într-o creștere a profiturilor pentru marii contractori militari.
Președintele Biden a apelat, de asemenea, la Legea privind producția de apărare - folosită în timpul pandemiei pentru a accelera producția de ventilatoare și vaccinuri - pentru a avansa mai repede cu noi programe de rachete, inclusiv o serie de arme hipersonice dezvoltate pentru Forțele Aeriene, Armată și Marină.
Toate aceste mișcări au fost necesare deoarece Statele Unite au subestimat amenințările cu care se confruntă acum - sau nu s-au pregătit în mod adecvat, au recunoscut oficialii Pentagonului.
„Nimeni nu a anticipat conflictul prelungit pe care îl vedem în Ucraina sau un viitor conflict strategic de amploare”, a declarat William A. LaPlante în această lună, referindu-se la China.
Aliații Statelor Unite din Asia și Europa au început de asemenea să ceară mai multe arme după agresiunea militară rusă asupra Ucrainei. Numai pentru Taiwan există un stoc de comenzi în valoare de 19 miliarde de dolari pentru arme fabricate în America - o mare parte din acesta pentru rachete Stinger.
Pentagonul lucrează, de asemenea, cu anumiți aliați ai SUA pentru a crea mai multe parteneriate, cum ar fi un contract de 1,2 miliarde de dolari acordat anul trecut pentru finanțarea unui proiect comun între Raytheon și firma norvegiană de apărare Kongsberg pentru a construi un sistem de rachete sol-aer numit NASAMS, care va fi trimis în Ucraina.
