Raliul Dakar este considerat cea mai dură cursă din lumea auto, iar un român este protagonist. Pentru că a participat la mai mult de zece ediții, sătmăreanul Emanuel Gyenes a devenit o legendă a acestei competiții, cu 14 ediții la activ.
Pilotul de 40 de ani a acordat un interviu-eveniment pentru Euronews România și a povestit detalii pe care foarte puțini le cunosc.
- În 2020, Emanuel Guyenes a câștigat la clasa Original.
Cea mai lungă etapă de Dakar a lui Gyenes a fost de 1.150 de kilometri într-o zi
Emanuel Gyenes: "Trebuie să ai niște calități, trebuie să fii tare și psihic, nu neapărat doar fizic. Este un concurs foarte lung, 14 zile, 9.000 de km. Trebuie să ai anduranță, să ai răbdare. Fiind un concurs foarte lung, de multe ori nu poți să depășești din cauza prafului, și atunci trebuie să ai răbdare, să nu-ți asumi riscuri foarte mari, iar asta e foarte greu, deoarece tu tot ai vrea să faci un rezultat bun."
În 2006, lui Many Gyenes i s-a propus să meargă prima dată la Dakar, iar în 2007, după doar 8 luni de pregătire, a luat starul în celebra competiție. Cu kilometrii petrecuți de Many în șaua motocicletei la Raliul Dakar, dar și la alte etape de Campionat Mondial, am putea înconjura Pământul de trei ori.
Cătălin Dumitru, jurnalist Euronews: "Ce ai simțit când ai luat startul, pentru prima dată, la Raliul Paris-Dakar?"
Emanuel Gyenes: "Îmi aduc aminte foarte bine că am avut emoții de nedescris, cred că atunci am avut cele mai mari emoții, la primul meu start. În noaptea aceea, înainte de start, știu că nici nu am dormit deloc, așa emoții am avut, că nu știam ce mă așteaptă. Înainte de Dakar, nu am fost la competiții așa mari în deșert, aceea a fost prima mea competiție în deșert. Am avut emoții nu neapărat că nu am știut să pilotez sau că nu am știut cum să merg cu motocicleta, dar fiindcă nu eram familiarizat cu navigația. Cred că de navigație mi-a fost cea mai mare teamă".
Cătălin Dumitru, jurnalist Euronews: "Eu, dacă vin aici și mă antrenez cu tine, pot să mă înscriu la Raliul Dakar?"
Emanuel Gyenes: "Mai demult, puteai să faci asta. De vreo 6-7 ani, nu cred că mai poți să o faci. Înainte de a te înscrie în Raliul Dakar, trebuie să ai un palmares destul de mare. Sau dacă nu ai, înainte de Dakar, trebuie să mergi la vreo două etape care fac parte din Campionatul Mondial de Rally Raid. Sunt concursuri mai ușoare decât Raliul Dakar și mult mai scurte, de vreo 5-6 zile. Și dacă termini cu bine și ajungi în finish la cele două concursuri, atunci poți să primești acceptul și pentru Raliul Dakar."
În România, condițiile de pregătire nu sunt ideale, dar Emanuel Gyenes se antrenează într-o zonă nisipoasă din apropiere de Satu Mare.
Emanuel Gyenes: "Nu chiar (n.r.: nisipul din Satu Mare nu seamănă cu cel din Arabia Saudită). Este total diferit, aici nu am dune de nisip, din păcate, dar totuși, după un timp, după ce fac mai multe ture aici, se înmoaie puțin și se fac deja și urme și devine un traseu asemănător cu ce este în Arabia Saudită."
Detaliile sunt mereu importante, mai ales la motocicletă, care trebuie îngrijită tot timpul. Iar această îngrijire reprezintă un adevărat ritual. Fiecare piesă este desfăcută, analizată, curățată și montată la loc cu mare grijă.
La Dakar, Many Gyenes este și pilot, și mecanic
Emanuel Gyenes: "După ce vin acasă de la un concurs, desfac motocicleta și o pregătesc pentru următoarea etapă, să fie curată.
Cred că cea mai faină amintire a fost în 2020, când am reușit să câștig clasa Original by Motul. Atunci a fost prima mea ediție din Arabia Saudită. Am auzit imnul României, am primit un trofeu superb. Și În 2016 am avut un moment plăcut, când am reușit să obțin la general locul 14, ceea ce a fost o realizare foarte mare, știind că în top 20 sunt piloți de uzină, iar eu, ca și pilot privat, am reușit să ajung acolo, așa de aproape de ei, m-am bucurat foarte mult. Și cred că acel sentiment din 2016 se împarte cu acel sentiment din 2020."
Raliul Dakar, în general, are cam 9.000 de km. Acum am avut cam 8.900. Probele sunt în 14 zile. Cea mai lungă etapă am avut-o o dată în America de Sud, când am mers într-o zi 1.150 de km. Atunci a fost ceva modificare de traseu și a trebuit să facem un ocol destul de mare și am ajuns noaptea, pe la 12:00-01:00 în bivuac. Și din cauza asta, a doua zi s-a și anulat concursul. Dar în medie, avem cam 600-700 km pe zi.
Bivuacul este acea tabără unde au acces doar concurenții, echipele de asistență, nu are acces nimeni altcineva. Suntem într-o zonă sigură, avem zonă de catering, dușuri, medic, masaj, acolo se alimentează mașinile și motocicletele."
Cum arată o etapă de Dakar din viața lui Many Gyenes
Emanuel Gyenes: "Dacă am o zi lungă, mă trezesc dimineață pe la 4, cam cu o oră și jumătate înainte de startul meu din bivuac. Adică îmi trebuie o oră și jumătate să îmi adun cortul, să-mi pregătesc hainele, să mănânc, să mă spăl, să mă echipez. După aceea, plec în etapa de legătură.
Soarele răsare pe la ora 7 și înainte să răsară soarele, nu ne dă startul în proba specială deoarece, până atunci, elicopterele nu pot să se ridice de la sol și dacă nu sunt ridicate, niciodată nu se ia startul, pentru că, dacă sunt ceva probleme grave, accidente, trebuie să ajungă cât mai repede. Pe la 7 se pleacă în proba specială.
Să spunem că avem în ziua respectivă 450-500 km de probă, îi facem cam în cinci ore, iar dacă nu avem dune de nisip, cam 100 km/h este media în concurs. Terminăm proba specială, iar apoi avem o altă probă de legătură până ajungem înapoi în bivuac și asta se întâmplă cam pe la ora 14:30-15:00. Când ajung, fac un duș, dacă am timp, mănânc și mă apuc să servisez motocicleta și să o pregătesc pentru etapa următoare.
La începutul lui ianuarie este Dakarul. Noaptea este destul de frig, anul acesta cred că au fost 4-5 grade cele mai scăzute temperaturi. Eu dorm în cort, e frig și în cort, dar spre ora 9-10, când soarele deja e sus, se încălzește vremea și, în timpul zilei, avem cam 25-27 de grade, ceea ce este perfect pentru a ne da cu motocicleta în deșert. Temperatura din Arabia Saudită este mai bună decât în America de Sud, unde a fost foarte cald.
Sunt locuri unde am putea cu mult mai mult decât avem voie să mergem. Normal, suntem restricționați la 160 km/h. Motocicleta ar merge și cu 180. Nu din putere sunt limitat, ci din GPS. La 155 de km/h, mă avertizează sonor GPS-ul că mă apropii de 160 și eu deja trebuie să fiu atent pentru că primesc penalizare. Când intru în bivuac, în fiecare zi îmi este verificat GPS-ul."
Many Gyenes, o carieră plină de trofee
Dovadă a calităților pe care le are Many Gyenes stă peretele din garajul unde își ține motocicletele. Peretele a devenit neîncăpător pentru diplomele și cupele câștigate.
Pe lângă participările la Raliul Dakar, Many este și multiplu campion al României la enduro și enduro cross, dar și al Ungariei, la aceleași categorii. A concurat la etape din Campionatul Mondial de rally raid, în Egipt, Maroc, Tunisia, Emiratele Arabe și Sardinia.
Emanuel Gyenes concurează cu piloții de uzină. Uneori îi și depășește
Emanuel Gyenes: "Un pilot de uzină, când intră în bivuac, îl așteaptă acolo câte doi mecanici, îi preiau motocicleta, el spune doar mecanicilor ce probleme a întâmpinat în ziua respectivă, dacă a căzut, dacă a spart ceva. Iar apoi merge la rulota lui, doarme, face un duș în rulotă, apoi face o oră de masaj, iar mecanicii îi iau toate echipamentele, le spală pentru ziua următoare, ochelarii, cizmele, absolut tot. Iar motocicleta lui o să fie ca nouă pe dimineață.
Iar eu, când ajung acolo, la Original by Motul, singur trebuie să îmi pregătesc totul, nimeni nu are voie să mă ajute. Doar noi, concurenții, între noi, putem să ne ajutăm. Ajutor extern nu are voie. Am reușit să bat câțiva piloți de uzină în 2016, când am terminat pe locul 14 la general, dar atunci încă nu eram la Original by Motul, deci am avut și echipă de asistență și am fost cu o motocicletă nouă. Știu ce m-a avantajat, în acel an nu am avut dune foarte multe, am avut foarte multe zone virajate, tip WRC. Într-o zi, am avut o etapă când am terminat pe locul 11.
Dezamăgitor a fost atunci când nu am reușit să ajung la finish. Nu contează rezultatul. În 2009 și 2019 au fost cele mai urâte sezoane pentru mine, când nu am reușit să ajung la finish. În 2009 am abandonat în ziua a doua, chiar foarte dimineață, la kilometrul 3, iar în 2019, în ziua a opta, când am avut doar 10 etape, deci trebuia să mai merg doar două zile ca să ajung la finish, dar din păcate, am căzut.
Înainte cu 7 săptămâi de startul Dakarului, am avut o fractură la mâna dreaptă, mi-au băgat o tijă în mână. Am căzut lângă Brașov. Și am luat startul în Peru. Aveam dureri exagerat de mari. În prima zi, a trebuit să mă și opresc, pentru că nu am luat nicio pastilă de durere, am crezut că o să meargă și așa.
A doua zi am început să iau pastile pentru durere și am avansat în fiecare zi și, cu două zile înainte de finish, am fost pe locul 3 la Originals by Motul. Apoi am vrut să-l depășesc pe cel care era pe primul loc, mi-am asumat niște riscuri, am căzut pe plajă, în linie dreaptă, dar am căzut foarte rău, chiar pe mâna care a fost fracturată. M-am ridicat, am mai făcut vreo 10 km, dar acolo am fost nevoit să mă opresc. Am luat încă o pastilă de durere, am vrut să fac un pic de pauză să-și facă efectul, dar de acolo nu am mai putut să plec, din păcate. Mi s-a îndoit puțin tija din mână."
Nu a fost singura sa accidentare. În iunie 2020, Emanuel Gyenes și-a fractura piciorul drept în trei locuri. Însă dacă accidentarea a fost în iunie, el era deja pe podium la Dakar în ianuarie, unde a terminat pe locul 2 la Originals.
Emanuel Gyenes: "Stai 7-10 ore în șaua motocicletei. Mâinile îți obosesc foarte tare și te doare spatele. Normal, eu aș putea să merg în fiecare zi la masaj acolo, e gratuit, dar efectiv nu am timp, pentru că trebuie să-mi repar motocicleta pentru etapa următoare și să fac tot ritualul meu. Anul acesta, de două sau trei ori am fost la masaj.
Am 6 participări la Originals by Motul. Adică eu singur trebuie să-mi repar motocicleta. Niciodată nu am greșit motocicleta, ca mecanic. Eu vreau să mai particip atât timp cât pot să mai merg pentru rezultat. Iar după un timp, aș vrea să merg la clasa auto."
