Se spune că regele Carol I al Angliei ar fi ordonat decapitarea bucătarului său din simplul motiv că ar fi dezvăluit rețeta secretă a înghețatei sale preferate. Din fericire, nu mai trăim astfel de vremuri. Cert este că, pe timp de vară, uneori ai da orice pentru o înghețată delicioasă.
O legendă spune că George Washington, primul președinte al Statelor Unite, ar fi cheltuit într-o vară aproape 200 de dolari pentru înghețată. Echivalentul de astăzi al sumei este 5.000 de dolari.
Strămoșul înghețatei „a trăit” în China
Dincolo de ceea ce cunoaștem toți despre desertul delicios al verilor noastre, sunt multe istorii, începute cu mii de ani în urmă, mai exact, în China. Acolo, strămoșul înghețatei era pregătit din orez bine fiert, cu multe arome, pus apoi la răcit în zăpadă.
2.000 de ani mai târziu afară este vară, caniculă. Poluarea fonică își spune și ea cuvântul. Singura bucurie de moment pare un cornet de gelato.
Reporter: „Știți cine a inventat înghețata?”
Bărbat: „Nu, dar aș vrea să știu.”
Reporter: „Și totuși, intuiți cine a inventat-o?”
Bărbat: „Italienii?”
Reporter: „De ce ei?”
Bărbat: „Pentru că văd peste tot gelaterii italiene.”
Marco Polo a adus-o și în Europa
Drumul înghețatei prin istorie a pornit din China, apoi, Marco Polo a adus-o și în Europa, în Italia, de unde s-a răspândit în toate țările. A ajuns mai ales la curțile regilor, fiind considerată un lux.
Procope a fost și cel care a transformat înghețata clasică a vremii în celebrul gelato italian.
