Președintele Iranului, Ebrahim Raisi, și ministrul de externe, Hossein Amirabdollahian, au murit duminică, într-un accident de elicopter. Însă un detaliu interesant este că acel aparat de zbor este de proveniență americană și e vechi de peste 40 de ani. Este vorba despre un Bell 212, care a fost, cel mai probabil, achiziționat în timpul guvernării șahului Mohammad Reza Pahlavi, potrivit Euronews.com.
Președintele Iranului zbura într-un elicopter american vechi de patru decenii
Elicopterul președintelui iranian, care s-a prăbușit pe vreme nefavorabilă, este, de fapt, o "relicvă de război", binecunoscută din epoca războiului din Vietnam – sau cel puțin omologul său civil. Este o versiune reamenajată, fără capacități de luptă, a cunoscutului UH-1N "Twin Huey", care încă este utilizat pe scară largă la nivel global.
În ciuda longevității sale dovedite, se pune totuși întrebarea dacă aparatul de zbor era potrivit pentru scopul respectiv. Totodată, marginalizarea regimului de la Teheran poate sugera că, din cauza sancțiunilor impuse iranienilor, întreținerea corespunzătoare a elicopterului ar fi fost nepotrivită.
După accident, experții au subliniat că Bell 212, care avea peste 40 de ani vechime, a fost construit pentru a zbura în condiții de vizibilitate bună, ceea ce înseamnă că pilotul a trebuit să se bazeze numai pe capacitatea sa de a observa terenul. Însă ceața abundentă și o furtună care era așteptată duminică, în ziua accidentului, l-au împiedicat probabil pe pilot să aibă vizibilitate optimă, iar acest aspect ar fi putut contribui la prăbușirea care a avut loc în nord-vestul Iranului, la aproximativ 20 de kilometri de granița cu Azerbaidjan.
Zona dens împădurită este cunoscută pentru versanții abrupți, ceea ce a complicat și mai mult procedurile de salvare, care au implicat și drone turcești, dar și un satelit de observație al UE.
Oficialii iranieni au spus că două elicoptere din cele trei ale convoiului prezidențial au aterizat în siguranță. Nu este clar dacă și cât de grav au fost afectați de condițiile dure de zbor, iar lipsa de informații din partea Teheranului înseamnă că detaliile accidentului sunt încă învăluite în mister.
Regimul de la Teheran încă utilizează aeronave cumpărate de șahul Iranului
Bell 212, operat și de către Societatea Semilunii Roșii a Republicii Islamice Iran, a fost cumpărat probabil înainte de Revoluția Islamică din 1979, conform sursei citate. Șahul iranian Mohammad Reza Pahlavi era cunoscut pentru apetența sa pentru aparate de zbor. El însuși era pilot cu brevet. Pahlavi purta adesea uniforma Mareșalului Forțelor Aeriene Imperiale Iraniene (IIAF), înființată de tatăl său, Reza Pahlavi, în 1920, și a investit mai mult în ea decât în orice altă ramură a forțelor armate.
Acest lucru a dus la o serie de achiziții de avioane menite să creeze o flotă aeriană de vârf, Iranul fiind singura țară, în afară de SUA, care mai operează și avioane F-14 Tomcat. Elicopterele, precum Bell-made AH-1 Super Cobra și Chinook, au fost, de asemenea, vârfuri de lance în arsenalul IIAF. Cu toate acestea, embargoul SUA asupra armelor guvernului Republicii Islamice și a Forțelor Aeriene Iraniene a dus la ceea ce s-a constatat ulterior, și anume că majoritatea aeronavelor de fabricație occidentală au ajuns în paragină. Totuși, regimul de la Teheran a continuat să opereze un număr limitat de aeronave, prin canibalizarea flotei existente și prin "inginerie inversă" a pieselor necesare.
Această practică a fost completată cu achiziționarea de arme și echipamente din Uniunea Sovietică și din China. Cu toate acestea, problemele continue cu flota învechită au fost pe deplin vizibile în timpul războiului dintre Iran și Irak, din anii 1980-1988, atunci când Teheranul a suferit pierderi semnificative atât în rândul aeronavelor, cât și în cel al piloților.
Cu toate acestea, unele dintre aeronavele cumpărate de șahul Iranului au supraviețuit până astăzi. Deși capacitățile actuale ale Iranului sunt necunoscute, o estimare din 2024 a Flight Global susține că cel puțin încă două aeronave Bell 212 mai sunt operaționale în țară.
Cine mai utilizează Bell 212
Introdus în 1968, Bell 212 - alături de mai multe variante ale lui - a fost calul de bătaie al multor operatori militari și civili din întreaga lume. UH-1N Twin Huey – versiunea sa militară – a fost folosit de SUA în conflicte globale, inclusiv în războiul din Vietnam și în invazia Irakului, din 2003. Încă este folosit de Forțele Aeriene Americane și de Italia, Spania, Argentina și Arabia Saudită, printre altele.
În 2024, aparatele de zbor Bell 212 au fost reținute de la zbor, în cea mai mare parte, de forțele de poliție din Slovenia, Croația, Serbia, Macedonia de Nord și din alte părți, precum și de gărzile de coastă din Canada și Japonia. În funcție de configurație, el poate transporta un pilot (sau doi, dacă este echipat cu instrumente de zbor îmbunătățite) și până la 14 pasageri.
Singurul alt accident notabil cu Bell 212 a avut loc în Marea Nordului, în septembrie 1986, când un elicopter al serviciului medical de urgență, operat de Scoția, s-a prăbușit în timpul unei misiuni de salvare, când toți cei șase oameni de la bord au murit. S-a considerat că ploaia abundentă și vizibilitatea slabă au cauzat accidentul.
