Alain Berset, secretar general al Consiliului Europei și fost președinte al Elveției, pledează pentru un nou pact democratic, înainte ca Europa să atingă un punct de cotitură, scrie Euronews.com.
România are un nou președinte. Iar pentru o clipă, Europa a stat cu sufletul la gură.
Aceasta nu a fost niciodată doar o simplă alegere. În joc au fost sprijinul militar pentru Ucraina, integritatea teritorială a țărilor vecine și o posibilă schimbare strategică și ideologică spre Washington în ceea ce privește securitatea și apărarea.
Victoria lui Nicușor Dan poate aduce un răgaz temporar. Dar nu șterge fracturile adânci de pe continent, nici curenții puternici care îi modelează viitorul.
Chiar vineri, am participat alături de peste patruzeci de șefi de stat și de guvern la Summitul Comunității Politice Europene de la Tirana. Pe agendă s-au aflat securitatea, stabilitatea și reziliența democratică.
Arhitectura de securitate a Europei este expusă — și, odată cu ea, vulnerabilități pe care nu le mai putem ignora.
Apărarea valorilor europene
Securitatea Europei este inseparabilă de valorile sale. Consiliul Europei, cu cele 46 de state membre, a fost fondat pe convingerea că securitatea adevărată și durabilă depinde de democrație, drepturile omului și statul de drept. Astăzi, aceasta înseamnă combaterea terorismului, gestionarea migrației și lupta împotriva criminalității cibernetice.
Granița tradițională dintre „securitate dură” și „securitate soft” este depășită.
Europa trebuie să-și definească o strategie de securitate democratică — una care să pună valorile în centrul apărării noastre. Pentru că tocmai valorile care au făcut posibilă pacea în Europa în ultimele opt decenii sunt acum atacate.
Uniunea Europeană face bine că angajează 800 de miliarde de euro pentru apărare militară. Securitatea democratică necesită aceeași claritate, urgență și hotărâre, în întreaga Europă.
Politica fragmentată
Nu toate amenințările vin din afara granițelor Europei. Una dintre cele mai perfide este fragmentarea peisajului politic. Partidele tradiționale pierd teren. Reperele ideologice se mută — adesea în favoarea pozițiilor extreme. Forțele perturbatoare se grăbesc să umple acest vid.
Politica de azi este, mai presus de toate, anti. Anti-europeană. Anti-imigrație. Anti-elită. Anti-woke. Anti-sistem.
Războaie culturale
Dezbaterea democratică este tot mai adesea sufocată de așa-numitele „războaie culturale”. Există întotdeauna ținte facile. În Regatul Unit, președinta Partidului Conservator, Kemi Badenoch, a denunțat Convenția Europeană a Drepturilor Omului, acuzând-o că subminează identitatea națională și securitatea granițelor. În SUA, vicepreședintele J.D. Vance, întărind mesajul său de la Munchen, a prezentat limitările libertății de exprimare drept o amenințare directă la adresa civilizației occidentale.
Riscul este de a folosi tocmai instrumentele democrației — legile, instituțiile și libertățile sale — pentru a restrânge drepturi, a reprima opoziția și a crea iluzia că securitatea trebuie să primeze.
Schimbul periculos: securitate în loc de democrație
În întreaga Europă sunt adoptate legi privind influența străină. Intenția poate fi legitimă. Dar, așa cum am subliniat deja, aceste măsuri nu trebuie folosite pentru a reduce la tăcere criticile sau pentru a limita spațiul civic.
Aceste legi trebuie analizate fără standarde duble, mai ales de către justiție. Ceea ce este considerat inacceptabil în Georgia sau Ungaria trebuie judecat la fel și în Germania sau România. Pentru că standardele duble — reale sau percepute — subminează încrederea publicului și afectează credibilitatea Europei, inclusiv în ochii Sudului Global.
Și nu este un caz izolat. În Bosnia și Herțegovina, o criză juridică și constituțională amenință să destabilizeze Balcanii de Vest. În Germania, un candidat al partidului de extremă dreapta AfD a susținut recent că Adolf Hitler a fost comunist — o reamintire tulburătoare că minciunile continuă să otrăvească viața democratică.
Aici stă pericolul real: să schimbăm securitatea democrației cu o democrație a securității, fără să ne dăm seama. În această nouă paradigmă, libertățile sunt limitate în numele protejării lor, instituțiile sunt golite de sens din cinism sau cu bună știință, iar regulile sunt forțate sub pretextul suveranității sau al urgenței.
Un nou pact democratic pentru Europa
Fereastra de oportunitate se închide rapid. De aceea este nevoie de un Nou Pact Democratic pentru Europa, sprijinit de toate cele 46 de state membre și construit pe trei priorități: educație, protecție, inovație.
- A educa înseamnă a învăța să deosebim adevărul de fals.
76% dintre tinerii europeni spun că s-au confruntat cu dezinformare în ultima săptămână. 42% folosesc rețelele sociale ca sursă principală de informare.
Europa nu poate ceda spațiul public algoritmilor. Avem nevoie de o Convenție a Consiliului Europei privind Dezinformarea și Influența Străină — care să traseze limite clare între libertatea de exprimare și imperativul adevărului, între critica legitimă și destabilizare. - A proteja înseamnă a întări democrația oriunde se află în pericol.
De la atacurile împotriva jurnaliștilor, la alegeri slăbite și sisteme judiciare politizate — semnele de avertizare sunt peste tot.
Un Fond pentru Reziliența Democratică ar putea oferi sprijin rapid oriunde democrația este pe marginea prăpastiei, permițând prevenirea, nu doar repararea. - A inova înseamnă a adapta instituțiile la amenințări rapide, transfrontaliere și hibride.
Nicio organizație nu poate face față singură. Consiliul Europei și Comunitatea Politică Europeană împărtășesc același continent și aceeași ambiție.
Prima aduce standarde juridice, experiență instituțională și expertiză tehnică; cealaltă oferă avânt politic. Împreună pot face din securitatea democratică o prioritate europeană.
„Niciodată din nou”
Construirea securității democratice a Europei nu va fi ușoară. Dar Europa a transformat dificultățile în oportunități și în trecut.
În aprilie 1945, supraviețuitorii lagărului Buchenwald au scris două cuvinte simple pe pancarte improvizate: „Niciodată din nou.” Ele au devenit strigătul moral al întregului continent postbelic. Din acest pact moral a apărut o Europă nouă — și, odată cu ea, Consiliul Europei.
La 80 de ani distanță, dacă Europa vrea să nu repete greșelile trecutului, trebuie să se unească în jurul unui nou pact și să transforme securitatea democratică în prima linie de apărare.
