Cercetătorii au ajuns la concluzia că medicamentele pentru ADHD ar putea crește riscul de apariție a anumitor boli de inimă, dacă sunt administrate pe termen lung, în doze de 1,5 ori mai mari decât media zilnică, notează Euronews.com.
Medicamentele pentru ADHD cresc riscul cu 4%
Fiecare an de tratament poate crește cu 4% riscul pacienților cu ADHD de a se confrunta cu afecțiuni ale inimii, dar și hipertensiune. Metilfenidatul, comercializat sub mai multe denumiri, a fost cel mai frecvent eliberat medicament pentru tulburarea de deficit de atenție. Este prescris pentru că ar îmbunătăți activitatea în acele zone ale creierului responsabile cu atenția și comportamentul impulsiv.
"În practica clinică, riscul crescut (n.r. hipertensiune) ar trebui cântărit cu atenție față de beneficiile recunoscute ale tratamentului de la caz la caz. De asemenea, medicii ar trebui să urmărească în mod regulat pacienții cu ADHD, pe termen lung, pentru a găsi simptomatologia bolilor cardiovasculare"
Ca studiu observațional, publicat în Jurnalul Jama Psychiatry, nu a fost asociată o legătură cauzală între administrarea tratamentului de ADHD și bolile cardiovasculare. În cea de-a doua lucrare științifică, cercetătorii au descoperit însă că mai mult de jumătate dintre adolescenți, tineri și adulți încep să renunțe la medicamente încă din primul an.
Peste 278,000 de persoane care suferă de tulburare hiperkinetică, cu vârste între 6 și 64 de ani, au luat parte la studiu. Cercetătorii au analizat datele de prescripție de la peste 1,2 milioane de pacienți din Austria, Danemarca, Hong Kong, Islanda, Țările de Jos, Norvegia, Marea Britanie, Suedia și America.
Ce este ADHD
Tulburarea de deficit de atenție și hiperactivitate este una dintre cele mai comune boli de neurodezvoltare. Primele semne apar în copilărie și de multe ori se mențin până la vârsta adultă. De obicei, copiii pot avea probleme de atenție, un comportament impulsiv sau hiperactivi, precizează Centrele pentru Prevenirea și Controlul Bolilor (CDC) din SUA.
Alte simptome pot fi: persoanele afectate pot uita repede și pierde multe lucruri, vorbi foarte mult, își asumă riscuri care nu sunt necesare, probleme de relaționare pe termen lung.
