Îți recomandăm să încerci și aplicația Euronews România!

REPORTAJ VIDEO. Viața călugărilor români de pe Muntele Athos, tărâmul sfânt supranumit ”Grădina Maicii Domnului”

Sunt locuri pe Pământ unde timpul încă are răbdare. Un astfel de tărâm este Muntele Athos din Grecia, bastionul creștinismului ortodox. O fâșie abruptă și stâncoasă care se înfige în Marea Egee, unde ritmul vieții este cu foarte puțin diferit față de cum era în urmă cu un mileniu.

Pe Muntele Athos, supranumit ”Grădina Maicii Domnului”, totul gravitează în jurul bisericii. Aici rugăciunile nu se opresc niciodată. În chilii și la mănăstiri se țin slujbe de trei ori pe zi. În fiecare zi.

Deși se află în Grecia, Muntele Athos este o regiune autonomă, autoguvernată. O comunitate monastică formată exclusiv din călugări, unde accesul femeilor este strict interzis printr-o lege veche de o mie de ani: Avaton-ul. Călugării spun însă că interdicția vine chiar de la Maica Domnului, protectoarea Sfântului Munte.

Părintele Pimen, de la Chilia ”Intrarea Maicii Domnului în Biserică”, Schitul Lacu, povestește:

Împăratul Teodosie mai avea și o fiică. Și ea și-a dorit foarte mult să vină să se închine la mănăstirea făcută de tatăl ei. Până atunci nu era regula să nu intre femeile, era abia la începutul Athosului. Și când a intrat în biserică și s-a apropiat de icoana Maicii Domnului, icoana a devenit ca vie. Și a zis: oprește-te și întoarce-te înapoi și de azi înainte să nu mai intre femei în Athos că, zice, mănăstirea și Athosul are împărăteasă și altă femeie să nu mai intre în Athos. Și atunci s-a închinat, s-a întors înapoi și s-a pus ca regulă să nu mai intre femei în Athos.

Accesul pe Sfântul Munte, permis numai bărbaților

Pentru pelerinii care vor să meargă pe Muntele Athos, primul pas este obținerea unui permis special, pentru că numărul vizitatorilor este limitat. Odată luată aprobarea, nu mai rămâne decât să urce pe unul dintre ferryboat-urile care pleacă dimineața din portul Ouranoupoli cu destinația Athos.

Accesul pe Muntele Athos se face pe mare și doar pe baza unui permis special numit Diamonitirion. Este, practic, o invitație din partea unei mănăstiri și costă 25 de euro. Doar bărbații pot pune piciorul pe Sfântul Munte, accesul femeilor fiind interzis.

Am primit permisiunea, binecuvântarea în limbaj monastic, de a filma chilia ”Buna Vestire” din Schitul Lacu. Alături de Prodromu, Lacu este unul din cele două schituri românești de pe Muntele Athos. Drumul este anevoios.

La chilie suntem întâmpinați în arhondaric de părintele Paisie cu tratația tradițională cu care sunt primiți pelerinii ce urcă pe Sfântul Munte.

”Lukumi, cuvânt grecesc, în română este rahat, un pahar de apă rece și un pahar de ouzo sau de tărie. Noi aicea înlocuim acest ouzo grecesc pe care românii nu prea-l agreează, cu o băutură tradițională românească, aceasta este o afinată făcută în România și adusă de pelerini.”

În cele 17 chilii ale Schitului Lacu trăiesc, în limbaj local exprimarea este ”se nevoiesc”, 55 de călugări, în vreme ce la Prodromu sunt 40. Alte câteva zeci de părinți români sunt răspândiți pe la cele 20 de mănăstiri de pe muntele Athos. În total, sunt în jur de 150 de călugări români, o zecime din populația Sfântului Munte.

”Lakos este cuvânt grecesc și înseamnă ”vale, depresiune, groapă”. Schitul din groapă, așa este tradus Schitul Lacu, lacu schite. Este primul schit românesc înființat pe Muntele Athos și este atestat de la începutul secolului al XVIII-lea.”, explică părintele Paisie.

Slujbe transmise în direct

Viața pe Muntele Athos înseamnă post și rugăciune. Fiecare chilie are propria biserică în care se țin slujbe de trei ori pe zi: dimineața, seara și la miezul nopții. În biserici nu este permisă lumina artificială, ceremoniile au loc la lumina lumânărilor. Chemarea la slujbă se face prin tragerea clopotelor.

”Aici se pune foarte mult accent pe Dumnezeu, cu Maica Domnului. Și atunci avem slujbele continue la biserică. În fiecare zi. Avem: cu vecernie, cu pavecerniță, cu utrenie, cu sfânta liturghie în fiecare zi. Legătură permanentă cu Dumnezeu, pentru asta am venit în Athos.”, spune părintele Pimen.

Slujbele ținute la biserica chiliei ”Buna Vestire” sunt transmise în direct și pot fi ascultate din orice colț al lumii.

Biserica principală a unui schit se numește Kiriakon, locul unde duminicile și în zilele de sărbătoare toți preoții și călugării se adună la slujbă. Kiriaconul Schitului Lacu are peste un secol vechime și posedă icoane despre care se spune că sunt făcătoare de minuni și racle cu sfinte moaște, adevărate comori pentru călugări și pelerini.

Părintele Paisie ne-a prezentat odoarele bisericești

”Prima și cea mai importantă este această raclă cu o părticică din moaștele sfântului mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir.

Avem aici un spin din coroana de spini a Mântuitorului cu care a fost încununat în semn de batjocură de către ostașii romani.

Avem aici una dintre principalele odoare sfinte ale acestei biserici, o părticică foarte mică din lemnul Sfintei Cruci.

Iarăși un odor de preț al sfintei biserici, avem o părticică din moaștele sfântului Ioan Botezătorul.

Lângă Kiriakon se află osuarul, locul unde rămășițele pământești ale călugărilor se odihnesc într-o ordine matematică. Părintele Paisie ne invită să ne arate ”viitorul”.

După un număr de ani, aceste oseminte ale părinților îngropați în cimitir sunt scoase, spălate cu vin, după tradiția ortodoxă, și așezate separat craniile de celelalte oseminte.

Acolo avem o candelă nestinsă, este un simbol al rugăciunii neîncetate ce se face de către părinții din schit care sunt în viață pentru cei plecați din această viață pământească la cer, pentru odihna lor în veșnicie. De mai bine de un secol, osemintele lor sunt așezate aici.

Un fost IT-ist și-a găsit chemarea pe Muntele Athos

Călugării de pe Muntele Athos nu mănâncă deloc carne în afară de pește și fructe de mare. În post, monahii mănâncă o singură dată pe zi, după slujba de dimineață. Chemarea la trapeză se face tot prin tragerea clopotului. Masa este una frugală, începe și se termină cu o rugăciune, iar pe tot parcursul ei unul dintre frați citește din cărțile considerate sfinte.

Părintele Teologos este un fost IT-ist care și-a găsit liniștea pe Muntele Athos. Și-a transformat meseria în misiune și acum propovăduiește pe internet învățăturile Bisericii.

”Am văzut că în timp oamenii nu mai citesc. E o mare dramă, eu n-aș dori să fac activitatea de misiune pe online și pe vizual, aș dori să scriu. Scopul Bisericii este un scop terapeutic. Ortodoxia nu se ocupă cu aprinsul lumânărilor la biserică și cu dusul colacilor și a colivei, desigur că se face și asta la momentul oportun. Ortodoxia se ocupă cu vindecarea sufletului uman și, deci, ajungerea la fericirea veșnică.”, spune părintele Teologos.

Părintele Teologos are un dar special: acela de a vorbi pe înțelesul oamenilor și de a spune lucrurilor pe nume.

”Omul este căzut. El, ca orice ființă rațională, se îndreaptă spre perfecțiune. Ăsta este drumul lui, către perfecțiune. La un moment dat, în acest drum al său către perfecțiune apare un centru de plăcere, ca o forță magnetică. Să îți imaginezi un magnet foarte puternic care îl distorsionează pe om de la drumul său cel drept. Ăsta este păcatul. Păcatul este o forță magnetică care-l atrage pe om în direcția respectivă. Această forță magnetică este simțită de către creier ca plăcere. Deci, păcatul este o formă de plăcere distorsionată.”, spune părintele Teologos.

Rugăciunea este importantă, mai spune părintele Teologos, iar ea poate fi adaptată vremurilor moderne, vieții cotidiene aflată într-o dinamică nebună.

”Rugăciunea se poate adapta și trebuie să se adapteze în principal cu rugăciunea lui Iisus: ”Doamne, Iisus Hristoase, miluiește-mă!”. Această rugăciune este foarte puternică, de fapt este cea mai puternică formă de rugăciune din mai multe motive. Întâi de toate, pentru că este foarte scurtă. Este foarte scurtă și nu intră foarte multe gânduri în ea. Dacă avem o rugăciune liniară, ”Tatăl nostru care ești în ceruri, sfințească-se numele tău... pâinea noastră cea spre ființă...”, aaa, pâinea... ce pâine bună am mâncat astăzi, oare mâine de unde să cumpăr pâinea? Ne zboară gândul acolo. La griji. Și rugăciunea se sparge. În cazul rugăciunii dintr-un singur gând, adică ”Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă!”, nu mai sunt gândurile astea. Vin și ele, dar mult mai puțin. Și, deci, în haosul cotidian, se impune mult mai mult această rugăciune scurtă”, ne explică părintele Teologos.

Cel mai important lucru din viață, spune părintele Teologos, trebuie să fie iubirea.

”Dumnezeu a făcut persoanele să fie iubite și lucrurile să fie folosite. Drama noastră astăzi este că ne folosim de persoane și iubim lucrurile. Trebuie să inversăm. Să iubim persoanele, să oferim timp persoanelor și întâi de toate persoanelor supreme, adică lui Dumnezeu, Sfintei Treimi. Și să nu uităm să iubim. Să nu uităm să iubim. Să ne oprim puțin din goana asta nebună, nebună, nebună. Hai să oprim verbul ”a face” și să ne ocupăm mai mult de verbul ”a fi”. Până și Shakespeare, prin gura unuia din personajele lui celebre, Hamlet, a spus: ”A fi sau a nu fi? Asta-i întrebarea!”. A fi sau a nu fi iubitor, asta este întrebarea. Pentru că iadul, după cum spunea Dostoievski, este singurătatea veșnică, imposibilitatea de a iubi. Fraților, orice ar fi, cu orice jertfă, trebuie să iubiți. Trebuie să iubiți! Hristos a înviat și Hristos a înviat pentru că a iubit la maxim și n-a fost o secundă în viața lui Hristos în care omul ăsta a urât. A fost om adevărat și dumnezeu adevărat”, spune părintele.

Cei mai mulți dintre pelerini sunt români

Pelerinii vin cu miile pe Muntele Athos în fiecare an. Pentru a asculta cuvântul sfinților părinți și pentru a căuta liniștea specifică locului, despre care spun că nu au mai întâlnit-o nicăieri altundeva.

”Este a cincea oară când vin la Muntele Athos și de fiecare dată găsesc liniște, liniște sufletească. Este o experiență impresionantă, mai ales pentru cei care n-au fost... o experiență plăcută, poți să te așezi cu gândurile tale, poți să te rogi în liniște, poți să faci tot ce înseamnă viață duhovnicească.”, spune Virgil, unul din pelerinii români care vin la Muntele Athos.

”Este ceva extraordinar și recomand tuturor să încerce măcar o dată, măcar o dată să vină pe munte”, ne-a declarat un alt pelerin, pe nume Nicolae.

Spiridon ne spune că ”liniște ca aici nu cred că găsești nicăieri în lume, liniște adevărată și curățenie.”

Preotul Nicolae spune: ”De fiecare dată când vin aici plec alt om. Și, v-am spus vin des, de 7-8 ori pe an vin și tot plec alt om. În primul rând găsești o liniște profundă, o liniște lăuntrică în rugăciune, în meditație și în rugăciunea duhovnicilor și preoților care se roagă aici.”

80% dintre pelerinii care vin în fiecare an pe Muntele Athos sunt români. Asta înseamnă că aproape în fiecare zi sunt zeci de conaționali care trec prin portul din Ouranoupoli, punctul de plecare spre Sfântul Munte. Restaurantele locale s-au adaptat: au meniuri în limba română și chelneri care vorbesc românește.

Unul dintre românii care au trecut prin Ouranoupoli a venit pe Sfântul Munte pentru o ceremonie specială: trecerea de la catolicism la ortodoxism. Botezul are loc în batptisteriul chiliei ”Buna Vestire”.

Fiecare monah are un rol bine determinat

Pe pereții baptisteriului, alături de sfinți și mucenici sunt imortalizați și voievozii țărilor române din vechime.

Vreme de trei secole, domnitorii români din perioada medievală au fost cei mai mari susținători ai mănăstirilor de la Muntele Athos, începând cu Neagoe Basarab, Ștefan cel Mare, Constantin Brâncoveanu, dar nu numai. De aceea, nu există chilie sau biserică românească aici pe Muntele Athos în care ei să nu fi fost pictați în semn de omagiu.

Inevitabil, sunt și aspecte mundane ale vieții într-o chilie athonită. În intervalurile dintre slujbe și rugăciuni, călugării au roluri bine determinate.

”Fiecare monah are o ascultare, un program de lucru. Există ascultarea de bucătar, ascultarea de trapezar, ascultarea de secretar, ascultarea de arhondar. Arhondar este cel care primește pelerinii, îi cazează și se ocupă de tot ce au ei nevoie.”, ne explică părintele Paisie.

La Chilia ”Buna Vestire” se află singurul atelier de croitorie de pe Muntele Athos unde se fac veșminte preoțești brodate. Prețurile variază între 500 și 2.000 de euro, în funcție de complexitatea modelului ales, iar monahii croitori nu fac față comenzilor.

”Cele mai multe comenzi le primim din Grecia și din România, primim și din Sfântul Munte. Părinții au făcut și veșminte arhierești, pentru patriarhi: patriarhul Ioan al Antiohiei, patriarhul Daniel al BOR și patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului”, spune părintele Paisie.

În momentul vizitei noastre, se apropia sărbătoarea de ”Buna Vestire”, hramul chiliei, iar călugării așteaptau, ca în fiecare an, sute de participanți la slujbă. La bucătărie și la brutărie se lucra de zor. Zeci de pâini erau pregătite și băgate în cuptor, în vreme ce în cazane fierbeau caracatițe și sepii, fructe de mare pescuite din largul coastelor Athosului.

Pe Sfântul Munte, viața monahală își continuă ritmul milenar. Fiecare chilie și fiecare mănăstire își are propriul program de ținere a slujbelor. Pe această bucată de pământ din Marea Egee, unică în lume, rugăciunile se înalță neîncetat, zi și noapte, pentru iertarea păcatelor noastre, ale tuturor.

ARTICOLE DIN ACEEAȘI CATEGORIE