Olga Grebennik este o ilustratoare din Ucraina. Înainte de război, desenele ei erau pline de culoare, destinate cărților pentru copii. În luna martie, timp de opt zile, a stat ascunsă într-un subsol, împreună cu cei doi copii, pentru a fi în siguranță. Orașul era bombardat. A scris o carte, „Jurnal de război”, pe care a lansat-o și la București.
Olga își lansează o carte ilustrată, „Jurnal de război”
Pe Olga Grebennik am întâlnit-o la o librărie din București. Acolo, Olga își lansează o carte ilustrată, „Jurnal de război”, scrisă, din păcate, într-o situație în care nu s-ar fi gândit niciodată că va ajunge.
Olga: „Nu există nimic mai de preț decât viața omului și nicio idee politică nu are dreptul să avanseze împotriva vieții omului. Visul meu a fost să scriu un bestseller, dar cred că universul s-a străduit prea mult și bestsellerul a devenit internațional. Nu la acest tip de bestseller am visat eu.”
Povestea Olgăi este povestea multor ucraineni care au trecut și trec prin spaima războiului. Timp de opt zile a trăit alături de copiii săi într-un subsol din Harkov. Afară, se auzea războiul. Așa a decis să scrie și să deseneze, ca să uite sau, mai bine spus, să reușească să țină firul întins, fără să cedeze în fața fricii.
Olga: „Înțeleg ce spuneți și cred că viața mea și creația mea sunt o continuare a acestei idei: timp de opt ani, înainte de război, eu, într-un fel sau altul, evitam realitatea. În desenele mele, eu îmi inventam propria realitate. Circumstanțele au făcut să ajung într-un punct în care a trebuit să aștern pe hârtie realitatea din jur, exact așa cum este ea.”
Olga le-a ascuns copiilor adevărul despre război
Exact ca în celebrul scenariu din „La Vita e Bella”, Olga le-a ascuns copiilor adevărul despre război, dar nu pentru mult timp, pentru că realitatea din jur a sfidat orice poveste.
Olga: „În primele minute, când s-au trezit copiii, era deja război și le-am spus. Exprimarea mea exact asta a fost: „Este un joc care se numește Război”. Jocul ăsta le-a fost aproape și în subsol, le-am adus acolo jocuri, desene, șah. Dar nu poți la nesfârșit să le spui că este un joc, pentru că exploziile pe care le auzeam erau reale și nu puteam evita subiectul la nesfârșit, a trebuit cumva să abordez subiectul. Într-adevăr, viața ți se schimbă complet. Nu spun că o iei chiar de la zero, dar se schimbă valorile în care credeai. Un exemplu simplu, culoarea tapetului pe care trebuie să-l alegi nu mai are nicio relevanță. Și ceea ce te ajută să supraviețuiești este chiar dorința de a supraviețui. Sunt pași mici pe care trebuie să-i faci cu acest scop, să supraviețuiești: de unde să faci rost de mâncare, pe ce doarme copilul tău la noapte, la subsol, astfel de lucruri.”
