La aproape un an de război, satele și orașele din estul Ucrainei sunt pustii. De frica bombardamentelor, oamenii au plecat în zone mai sigure. Alții însă nu vor nici în ruptul capului să-și lase casele. De multe ori, cei rămași trăiesc fără lumină și căldură.
Orașul Krasnohorivka, transformat într-o ruină
Soldații ucraineni împart periodic provizii în orașul Krasnohorivka din regiunea Donețk. Unii locuitori se încăpățânează să rămână în această localitate aflată în prima linie a frontului.
Localnică: „Noi trăim în casele noastre. De ce ar trebui să ne lăsăm casele și să fugim? Lasă rușii să plece. Cui nu-i place ceva, să plece. Cei cărora le e frică, au plecat demult. De ce să plec? Am construit această casă în ani de zile. Părinții mei, fratele meu sunt înmormântați aici. De ce ar trebui să plec?”
În subsolul unui spital s-au mutat câteva familii care au rămas pe drumuri. Casele lor au fost bombardate de armata rusă.
Localnică: „Nu cred că vor veni rușii. A trecut atâta timp de când a început războiul. Apărarea ucraineană rezistă”.
Valentina este singurul doctor care a rămas să lucreze în spitalul din Krasnohorivka.
Valentina Mozgova: „Nu înțeleg de ce Rusia bombardează spitale, case. Oamenii suferă. Probabil că rușii vor să ne impună să plecăm din oraș, din casele noastre. Vor să plecăm din spital ca oamenii să nu mai aibă unde se trata, nu știu”.
Orașul Kupiansk este bombardat zilnic
Pe o stradă din Kupiansk, regiunea Harkov, se împart produse alimentare. E frig și viscolește, așa că oamenii s-au îmbrăcat bine și au venit să-și ia pachetele. Multora le este foarte greu să facă rost de mâncare.
Localnică: „Vrem ca rușii să plece de aici. De ne chinuie? Pentru ce? Din 2014, nimic nu s-a schimbat, nu s-a întâmplat nimic bun. Asta nu este viață”.
Orașul Kupiansk și satele din jur sunt bombardate practic în fiecare zi.
Înainte de război, populația orașului Saltivka era de jumătate de milion. Acum, câteva sute de oameni mai trăiesc în Saltivka.
