Mii de oameni au fugit din calea războiului, după ce Rusia a invadat Ucraina în urmă cu peste doi ani. Mulți dintre ei au fost răniți, iar acum încearcă să-și refacă viața în alte regiuni din țară, cât mai departe de linia frontului.
Zeci de organizații umanitare din Europa au venit în Ucraina pentru a-i ajuta pe acești oameni să înceapă o nouă viață, să uite treptat de ororile prin care au trecut.
Războiul continuă în Ucraina, iar oamenii vin din toate colțurile în regiunile din nor-vestul țării. Mărturiile și rezistența lor spun povestea tragică a acestui război. Numai în orașul Lvov aproape 900 de oameni și-au găsit un nou cămin. Ei sunt ajutați de autoritățile locale, de congregații religioase și o organizație din Italia.
”Mergem înainte pentru că nu are sens să trăim cu trecutul”
Printre ei se numără și Anna care a reușit să fugă din regiunea Harkov împreună cu fiul și mama sa. Din păcate, tânăra și-a pierdut un picior. Locuiește aici pe aproape un an și spune că este hotărâtă să lase trecutul în spate și să deschidă un nou capitol al vieții.
Anna, refugiată: Mergem înainte pentru că nu are sens să trăim cu trecutul. Toată lumea ar trebui să lupte și să aspire mereu spre ceva. Singurul lucru de care avem nevoie acum este pacea și liniștea. Să nu mai zboare rachetele. Să ne simți în siguranță.
Maksim și Valeria, ambii de 26 de ani, au fugit din orașul Bahmut, ocupat de armata rusă. În urmă cu un an, în timp ce fugeau din oraș, au suferit răni grave. Acum, spun ei, Lvov-ul a devenit casa lor, dar recunosc că mai sunt încă bântuiți de coșmaruri.
”Nu va mai fi casa noastră. Vor fi oameni noi și nu ne va aparține”
Valeria, refugiată: Nu ne mai întoarcem la Bahmut, chiar dacă orașul va fi reconstruit. Nu va mai fi casa noastră. Vor fi oameni noi și nu ne va aparține.
Maksim, refugiat: După ce vor trece atacurile de panică, vom începe să trăim din nou.
Părintele Andrii este unul dintre managerii care supraveghează căminul unde stau refugiații. El spune că după ce vor fi tratate traumele, este esențial ca oamenii să înceapă să-și refacă viețile.
Andrii Platosm, părinte: Nu știm când se va ajunge la pace. Cu toții ne dorim ca războiul să se încheie, dar nu putem să așteptăm la nesfârșit. Mulți oameni încep să-și găsească un loc de muncă și să își trimită copiii la școală.
Speranța, spune părintele Andrii, este ca din ororile acestui războiului să se nască o nouă Ucraină.
