Alex Drueke, în vârstă de 40 de ani și Andy Tai Huynh, în vârstă de 27 de ani, au încercat să evite ore întregi forțele ruse, trecând prin pădurile de pin și mlaștinile din Ucraina. Potrivit propriilor relatări, cei doi veterani americani au fost „abandonați” după ce grupul operativ ucrainean din care făceau parte a căzut într-o ambuscadă. Cei doi au decis că, pentru a supraviețui, trebuiau să se întoarcă la baza lor militară din Harkov.
Pentru Alex Drueke și Andy Tai Huynh au urmat însă 104 zile infernale. Aceștia au fost capturați în cele din urmă de către forțele ruse, interogați și supuși la abuzuri fizice și psihologice inimaginabile. Povestea lor, relatată de „The Washington Post”, oferă o nouă perspectivă tulburătoare asupra modului în care Rusia se comportă cu prizonierii de război.
Prima și ultima lor misiune în Ucraina
Drueke și Huynh au decis să plece în Ucraina în ciuda avertismentelor venite din partea Departamentului de Stat al SUA. Ei s-au alăturat Legiunii Internaționale a Ucrainei, o forță militară formată din sute de americani, europeni și alți cetățeni străini care au decis să lupte de partea forțelor ucrainene în războiul declanșat de Vladimir Putin.
Drueke, un veteran al armatei americane, și Huynh, care a servit în rândul Pușcașilor Marini, au spus că s-au simțit obligați să acționeze după ce au văzut imagini, la începutul războiului, cu familii care își părăseau casele, în timp ce forțele ruse distrugeau orașele ucrainene și ucideau inclusiv civili.
Huynh a părăsit Statele Unite pe 8 aprilie pentru a se alătura unui grup umanitar care acționa în Ucraina. Drueke a plecat patru zile mai târziu, considerând că experiența sa din timpul războiului din Irak s-ar putea dovedi de ajutor forțelor ucrainene. În decurs de câteva zile, aceștia au semnat contracte cu legiunea străină, în Liov, alăturându-se unui batalion și primind puști AK-74 pentru antrenament. Cei doi au contactat mai apoi un reprezentant al „Task Force Baguette”, o unitate militară afiliată legiunii străine din care făceau parte soldați francezi și alți occidentali. Drueke și Huynh au fost trimiși în Estul Ucrainei, iar prima lor misiune avea să fie și ultima.
În dimineața zilei de 9 iunie, unitatea din care făceau parte cei doi a părăsit Harkovul, îndreptându-se spre nord. Misiunea lor a fost să lanseze mai multe drone de mici dimensiuni cu ajutorul cărora să poată urmări mișcările forțelor militare ruse. Dar unitatea lor avea să cadă într-o ambuscadă, iar în luptele care au urmat, Drueke și Huynh s-au trezit singuri. Un reprezentant al „Task Force Baguette” a negat că Drueke și Huynh au fost lăsați în urmă, spunând că unitatea din care făceau parte s-a împrăștiat în cinci grupuri mai mici și că fiecare a trebuit să își croiască drum înapoi pe cont propriu.
După ce au fost capturați, Drueke și Huynh au fost dezbrăcați de echipament și legați. În timp ce treceau granița în Rusia, răpitorii lor i-au lovit în stomac și le-au spus „Bine ați venit în Rusia!”
Tortura
Cei doi americani au fost legați la ochi în majoritatea zilelor care au urmat. Ocazional, răpitorii lor îi lăsau să arunce o privire asupra împrejurimilor. Lagărul în care au fost duși inițial era un „oraș de corturi”, cu șase sau șapte prizonieri de război ținuți în fiecare cort (majoritatea ucraineni) și sârmă ghimpată de jur împrejurul locației, a spus Huynh.
Interogatoriile la care au fost supuși aici cei doi au fost „îngrozitoare”, potrivit propriilor relatări. Rușii păreau să se îndoiască de faptul că cei doi americani erau întrolați într-o unitate militară ucraineană, fiind convinși în schimb că aceștia făceau parte din CIA. Lui Drueke și Huynh li s-a ordonat să stea în genunchi ore întregi. Dacă se mișcau, erau bătuți, își amintesc cei doi. Noaptea, ei erau forțați să rămână în picioare, rușii privându-i în felul acesta de somn.
După patru zile, americanii au fost duși într-un centru de detenție din regiunea Donețk din estul Ucrainei, controlată de separatiștii pro-ruși. Cei doi au călătorit ore întregi cu saci pe cap și au schimbat vehiculele de transport de patru ori. Odată ajunși aici, situația celor doi s-a înrăutățit.
Majoritatea deținuților erau ținuți într-un subsol rece, împărțit în celule înguste, pavate cu gresie, fiecare de aproximativ 1,5 m lungime și 60 de cm lățime. Ei primeau în fiecare zi o bucată de pâine și apă, adesea contaminată. Huynh a spus că putea auzi zilnic țipete în timp ce erau efectuate alte interogatorii în locație.
Huynh și-a petrecut primele două zile acolo, iar mai apoi Drueke a fost adus și el. Rușii continuau să îi priveze de somn periodic pe prizonierii de aici, punând zilnic zeci de cântece, derulate prin roație. Totodată, bătăile continuau. Un britanic, Paul Urey, a fost bătut în aceeași locație și a murit acolo, au spus Drueke și Huynh. Multe dintre întrebările puse de interogatori păreau lipsite de sens. Celor doi li s-a cerut să identifice din fotografii persoane pe care nu le cunoșteau sau să detalieze evenimente în care nu au fost implicați. De asemenea, Drueke și Huynh au fost obligați să apară în interviuri de propagandă, difuzate în mass-media de stat din Rusia.
„M-am rugat să mor”
Cei doi americanii, împreună cu alți câțiva prizonieri, au fost mutați din nou aproximativ patru săptămâni mai târziu. Nu au mai existat bătăi în această nouă locație, dar condițiile erau în continuare îngrozitoare. Drueke și Huynh au fost obligați să doarmă pe paturi pline de ploșnițe și purici.
„Mi-am dat seama de multe ori că aș putea muri. A fost singura dată când m-am rugat să mor”, a spus Drueke, potrivit publicației „The Washington Post”.
Americanii nu știau că în acel moment se negocia un viitor schimb de prizonieri. Pe 21 septembrie cei doi vor fi eliberați. Rușii aveau să îi lege la ochi și la mâini cu bandă adezivă și să îi ducă pe un aeroport din apropiere. În final, cei doi americani vor ajunge în Riad, Arabia Saudită, iar de acolo înapoi în Statele Unite.
